O definiție pentru sbea

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

sbea (-eau, -ăut), vb. – A bea. – Var. zbea. Lat. exbĭbĕre (Tiktin; Candrea), sau mai probabil de la bea cu s- expresiv.

Intrare: sbea
verb (VT516)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • sbea
  • sbere
  • sbăut
  • sbăutu‑
  • sbând
  • sbându‑
singular plural
  • sbea
  • sbeți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • sbeau
(să)
  • sbeau
  • sbeam
  • sbăui
  • sbăusem
a II-a (tu)
  • sbei
(să)
  • sbei
  • sbeai
  • sbăuși
  • sbăuseși
a III-a (el, ea)
  • sbea
(să)
  • sbea
  • sbeie
  • sbea
  • sbău
  • sbăuse
plural I (noi)
  • sbem
(să)
  • sbem
  • sbeam
  • sbăurăm
  • sbăuserăm
  • sbăusem
a II-a (voi)
  • sbeți
(să)
  • sbeți
  • sbeați
  • sbăurăți
  • sbăuserăți
  • sbăuseți
a III-a (ei, ele)
  • sbeau
(să)
  • sbea
  • sbeie
  • sbeau
  • sbău
  • sbăuseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)