scaloi¹ sm [At: VICIU, GL. / V: scăl~ / Pl: ~, ~oaie sn / E: ns cf (Allium) ascalonicum] 1 (Reg) Fir de ceapă răsădită care nu a făcut bulb. 2 (Reg) Bulb de ceapă de formă lunguiață cu foile groase. 3 (Reg) Căpățână de usturoi (nedezvoltată), fără căței, formată dintr-o singură bucată. 4 (Reg) Varză care are căpățâna nedezvoltată. 5 (Mun) Grăunte.

scaloi², ~oaie [At: RESMERIȚĂ, D. / Pl: ~, ~oaie / E: ns cf scaloian, scaloi¹] 1 sm (Reg) Persoană, în special copil sau tânăr, foarte vioaie, neastâmpărată. 2 sm (Mun) Persoană foarte slabă (și înaltă). 3 sm (Olt) Om înalt și molâu. 4 sm (Mun) Femeie sterilă. 5 a (Olt; d. copii) Zburdalnic. 6 a (D. oameni) Inoportun. 7 sm (Mol) Diavol (1).

scalóĭ m., pl. tot așa (din saloĭan). Munt. (Bz.) Om deșirat și slab. Femeĭe stearpă. Persoană (maĭ ales femeĭe) vioaĭe și neastîmpărată: ce maĭ scaloĭ de fată!

SCALOI s. v. aghiuță, demon, diavol, drac, încornoratul, naiba, necuratul, satană, tartor.

scaloi s. v. AGHIUȚĂ. DEMON. DIAVOL. DRAC. ÎNCORNORATUL. NAIBA. NECURATUL. SATANĂ. TARTOR.

scaloi¹, scaloi, s.m. și scaloaie, s.n. (reg.) 1. fir de ceapă răsădită care nu a făcut bulb. 2. căpățână de usturoi nedezvoltată, fără căței, formată dintr-o bucată. 3. varză cu căpățâna nedezvoltată. 4. grăunte.

scaloi², -oaie, adj., s.m. (reg.) 1. (adj.; despre copii) zburdalnic, vioi, neastâmpărat; (despre oameni) inoportun, plictisitor, insistent. 2. (s.m.) copil sau tânăr foarte vioi, neastâmpărat. 3. (s.m.) persoană foarte slabă și înaltă. 4. (s.m.) om înalt și molâu. 5. (s.m.) femeie sterilă. 6. (s.m.) unul dintre numele diavolului.