2 definiții pentru singureț

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

singureț, ~eață a [At: BUDAI-DELEANU, T. V. 138 / Pl: ~i, ~e / E: singur + -eț] (Îvr; d. lucruri, locuri etc.) 1 Singuratic (4). 2 (Pex) Liniștit. 3 (Rar; pex) Pustiu.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

singureț, -eață, adj. (înv.; despre lucruri, locuri etc.) dosit, ferit, izolat, lăturalnic, răzleț, retras, solitar, singuratic; stingher.

Intrare: singureț
singureț adjectiv
adjectiv (A18)
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • singureț
  • singurețul
  • singurețu‑
  • singureață
  • singureața
plural
  • singureți
  • singureții
  • singurețe
  • singurețele
genitiv-dativ singular
  • singureț
  • singurețului
  • singurețe
  • singureței
plural
  • singureți
  • singureților
  • singurețe
  • singurețelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)