spadice sn [At: BARASCH, I. N, 135/26 / V: (înv) ~ică (A: nct), ~cie, spadix / Pl: ~ / E: lat spadix, -cis] Inflorescență în formă de spic, cu axul gros, cărnos, ca la știuletele de porumb.

SPADICE s.n. Inflorescență racemoasă, asemănătoare spicului, al cărei peduncul comun este îngroșat și cărnos. [Var. spadix s.n. / < fr. spadice, cf. lat., gr. spadix].

SPADICE s. n. inflorescență racemoasă spiciformă, cu pedunculul comun îngroșat și cărnos. (< fr. spadice, lat. spadix)

spadică sf vz spadice

spadicie sf vz spadice

spadix sn vz spadice

SPADIX s.n. v. spadice.

!spadice s. n., art. spadicele; pl. spadice

!spadice/spadice s. n., pl. spadice/spadice

spadice s. n., pl. spadice

SPADICE (SPADIX) (< fr., lat.) s.n. Inflorescență în formă de spic, cu axul gros, cărnos pe care sunt prinse florile sesile, adesea protejate de o bractee mare numită spată (ex. inflorescența de la rodul pământului sau „florile” de Cala, la care bracteea, albă. este cea care dă aspectul decorativ al inflorescenței, florile fiind de fapt foarte mărunte).