21 de definiții pentru subțire

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUBȚIRE, subțiri, adj. I. 1. Care are grosime mică în raport cu celelalte dimensiuni. ◊ Expr. Subțire la (sau în) pungă = sărac; zgârcit. ♦ (Despre oameni) Slab, uscat; zvelt. ♦ (Despre părți ale corpului omenesc) De dimensiuni reduse în lățime ori grosime; îngust; p. ext. slab, fin, delicat. ♦ (Adverbial, în expr.) A zâmbi subțire = a zâmbi silit, șiret (cu buzele abia întredeschise). ♦ (Despre fire, corzi, tuburi etc.) Cu diametru mic; îngust. ♦ (Despre litere și despre scriere; adesea adverbial) Cu liniile înguste, fine. ♦ (Adverbial) Fin, delicat. 2. (Despre corpuri cu suprafața întinsă, despre straturi sau despre materii care se așază ca un strat peste ceva) Cu grosime mică; foarte puțin adânc. ♦ (Despre materii textile, hârtie, piele etc.) De grosime redusă; ușor. ♦ (Despre îmbrăcăminte) Făcut dintr-un material ușor, care nu ține cald. 3. (Despre corpuri lichide și gazoase) Cu concentrație sau densitate mică, puțin consistent; diluat, rar. ♦ (Despre ploaie) Cu stropi mărunți și deși. 4. Fig. (Despre vânt) Viu, tăios, pătrunzător. 5. (Despre glas, voce; adesea adverbial) Cu ton înalt; ascuțit. II. Fig. 1. (Despre oameni) Cu purtări și gusturi alese; distins, rafinat. ♦ Cu gusturi delicate; pretențios, dificil. 2. Ales, delicat, fin. 3. Subtil, rafinat; iscusit, șiret, viclean. ◊ Expr. Cu un plan subțire = pe ocolite, cu istețime, cu viclenie. – Lat. subtilis.

SUBȚIRE, subțiri, adj. I. 1. Care are grosime mică în raport cu celelalte dimensiuni. ◊ Expr. Subțire la (sau în) pungă = sărac; zgârcit. ♦ (Despre oameni) Slab, uscat; zvelt. ♦ (Despre părți ale corpului omenesc) De dimensiuni reduse în lățime ori grosime; îngust; p. ext. slab, fin, delicat. ♦ (Adverbial, în expr.) A zâmbi subțire = a zâmbi silit, șiret (cu buzele abia întredeschise). ♦ (Despre fire, corzi, tuburi etc.) Cu diametru mic; îngust. ♦ (Despre litere și despre scriere; adesea adverbial) Cu liniile înguste, fine. ♦ (Adverbial) Fin, delicat. 2. (Despre corpuri cu suprafața întinsă, despre straturi sau despre materii care se așază ca un strat peste ceva) Cu grosime mică; foarte puțin adânc. ♦ (Despre materii textile, hârtie, piele etc.) De grosime redusă; ușor. ♦ (Despre îmbrăcăminte) Făcut dintr-un material ușor, care nu ține cald. 3. (Despre corpuri lichide și gazoase) Cu concentrație sau densitate mică, puțin consistent; diluat, rar. ♦ (Despre ploaie) Cu stropi mărunți și deși. 4. Fig. (Despre vânt) Viu, tăios, pătrunzător. 5. (Despre glas, voce; adesea adverbial) Cu ton înalt; ascuțit. II. Fig. 1. (Despre oameni) Cu purtări și gusturi alese; distins, rafinat. ♦ Cu gusturi delicate; pretențios, dificil. 2. Ales, delicat, fin. 3. Subtil, rafinat; iscusit, șiret, viclean. ◊ Expr. Cu un plan subțire = pe ocolite, cu istețime, cu viclenie. – Lat. subtilis.

subțire [At: PO 139/21 / V: (îvp) supț~, (îvr) sipț~, (reg) sâpțir, sâpțiră, sâpț~, ~țer, supți / Pl: ~ri, (înv) ~ii / E: ml subtilis] 1 a (D. corpuri cu forma alungită, d. tuburi, corzi, fire etc.) Care are grosimea mică în raport cu celelalte dimensiuni Si: (înv) subtil (21). 2 a (D. corpuri cu forma alungită, d. tuburi, corzi, fire etc.) Cu diametru mic Si: (reg) sumernic. 3 a (Îla) ~ la (sau în pungă) Sărac (7). 4 a (Îae) Zgârcit. 5 a (Fig) Care înțeapă Si: tăios, usturător. 6 a (D. orificii) Cu deschidere mică Si: strâmt. 7 a(D. oameni și animale sau d. corpul lor) Cu forme puțin proeminente Si: suplu, zvelt, (îrg) suleget, (reg) suletic, șugar, șui8, șuieț. 8 a Lipsit de grosimi Si: suplu, zvelt, (îrg) suleget, (reg) suletic, șugar, șui8, șuieț. 9 a (Pex; d. părți ale corpului) De dimensiuni reduse în lățime ori în grosime Si: mic 10 a (Pex) Fin1 (4). 11 a (Pex) Delicat (2). 12 a (Îs) Intestin (sau, îvp, intestinul sau mațul cel) ~ Prima porțiune a intestinului, mai puțin groasă, care începe de la stomac și se termină la intestinul gros. 13 a (Fig ; d. oameni; îs) Nas ~ Cizelat, rafinat. 14 a (Fig; d. oameni; îas) Perfid. 15 a Care are lățime mică în raport cu lungimea Si: îngust. 16 a (D. litere sau d. scriere) Cu linii înguste, fine, fără îngroșări. 17 a (D. ape curgătoare) Cu albia îngustă și debit mic. 18 a (D. corpuri cu suprafața întinsă sau d. anumite substanțe, materiale așezate în straturi ori tăiate în felii) Care are înălțime mai mică decât celelalte dimensiuni. 19 a, av (D. corpuri cu suprafața întinsă sau d. anumite substanțe, materiale așezate în straturi ori tăiate în felii) Care are înălțime (foarte) mică. 20 av În strat subțire (19). 21 a (D. piele, țesuturi organice, membrane, d. hârtie etc.) Cu grosimea foarte redusă (și cu suprafața netedă) Si: fin, delicat, străveziu. 22 a (Îe) Obrazul (sau fața) ~ cu cheltuială se ține) Pentru a face față anumitor cerințe trebuie să dispui de mijloace corespunzătoare. 23 a (D. țesături, împletituri) Făcut din fire subțiri (1) Vz diafan, fin, prevăzător, prevăziu, străvăzător, străveziu, transparent, ușor, vaporos. 24 a (Pex) Puțin dens Si: rar (4). 25 a (Îvr) Subtil (23). 26 a (D. obiecte de îmbrăcăminte) Confecționat din materiale mai puțin groase, ușoare, care nu țin de cald. 27 a (D. lenjerie, obiecte decorative etc.) Făcut din țesături sau împletituri subțiri. 28 av Cu haine care nu țin de cald. 29 a (Înv; d. substanțe granuloase) Mărunt. 30 sf (Reg ; îlav) Cu ~le Cu zgârcenie. 31 sf (Îal) Foarte puțin. 32 av Cu mișcări scurte și dese. 33 a (D. ploaie) Cu stropi mărunți și deși. 34 a (D. corpuri în stare lichidă sau vâscoasă) Care are (sau este cu) concentrație redusă Si: diluat (1), slab, subțiat (11), (reg) rărit2 (1) V îndoit, lungit. 35 a Lipsit de consistență. 36 a (Rar; îla) De sânge ~ Nobil. 37 a (D. corpuri în stare gazoasă) Cu densitate mică Si: rarefiat, transparent, (rar) subtil (25), (înv) ușure. 38-39 a (Rar; d. lumină, umbră) Slab (20, 48). 40 (D. vânt) Lipsit de intensitate Si: lin, ușor. 41 a (D. vânt și d. ger) Tăios (1). 42 a (D. glas, sunete etc.) Cu ton înalt Si: înalt, acut (4), ascuțit2 (9), pițigăiat (1), (rar) piuitor (1), (reg) înțiglat, țâflitor. 43 a (Pex; d. glas, sunete etc.) Plăcut. 44 a (Rar; pex; d. glas, sunete etc.) Subtil (26). 45 a (Îvr; d. consoane) Surd (24). 46 a (Fig; d. oameni) Care se remarcă printr-o educație deosebită, prin gusturi și purtări alese Si: ales2 (16), cizelat, cultivat, distins (2), fin1 (10), rafinat2, select (1), stilat (1), subtil (14). 47 a (Rar) Cu gusturi delicate. 48 a (Pex) Pretențios (1). 49 a (D. însușiri și manifestări ale oamenilor, creații artistice etc.) Care denotă un înalt grad de cultură, de pregătire Si: cultivat2 (5). 50 a (D. însușiri și manifestări ale oamenilor, creații artistice etc.) Care exprimă o educație aleasă Si: cizelat2 (4), cultivat2 (5), rafinat2 (4), stilat (2). 51 av (Reg; îe) A vorbi (sau a grăi, a spune pe) ~ A vorbi cu cuvinte alese, savante. 52 av (Reg; îae) A vorbi afectat. 53 a (Înv) Important. 54 a (Înv) Valoros. 55 a (Reg; îla) Pe ~ Adevărat2 (1). 56 a (Reg; îlav) Pe ~ Cu pasiune. 57 a (Îvp; fam; d. oameni, pex, d. facultățile lor intelectuale) Subtil (12). 58 a (Rar; d. auz) Care percepe cele mai fine sunete Si: ascuțit2 (10). 59 a (Înv; asr; d. meșteșugari) Care este deosebit de priceput. 60 a (Înv; asr; d. meșteșugari) Care execută lucrări de bună calitate, pretențioase, fine). 61 a (Înv; îs) Cojocar ~ Cojocar care lucrează haine, cojoace, etc. din blănuri fine, subțiri. 62 a De calitate superioară Si: fin1 (4). 63 a (Pex) Deosebit2 (5). 64 a (D. meserii) Care necesită (multă) pregătire, pricepere deosebită. 65 a Care nu poate fi înțeles cu ușurință. 66 a Greu de distins, de recunoscut etc. 67 a Care se descoperă numai printr-o cercetare atentă, amănunțită Si: subtil (4) Vz ascuns. 68 a (Pex) Viclean. 69 a (Îe) Cu un plan (sau, rar, cu un sul, ori, înv, cu meșteșug, cu cumpătare, cu un mijloc, reg, cu un cusur, cu un cuvânt) ~ După un calcul fin. 70 a (Îae) Pe ocolite, pe departe. 71 a (Îae) Cu șiretenie. 72 av (Reg; îe) A lua (pe cineva) ~ A se purta cu șiretenie, cu dibăcie (cu cineva). 73 a, av (D. zâmbet) Abia schițat, ușor. 74 a, av (D. zâmbet) Prefăcut2. 75 a (Pex; d. zâmbet) Insinuant. 76 a (Rar) Subtil (4). 77 a Lipsit de intensitate, de adâncime Si: ușor. 78 a De mică valoare Si: neînsemnat. 79 a Care cere menajamente. 80 a Nerezistent. 81 a Gingaș (1).

SUBȚIRE, subțiri, adj. I. (În opoziție cu gros) 1. Care are grosime mică în raport cu celelalte dimensiuni. V. alungit. Între biserica subțire și înaltă, pustie, și între primărie și una din cîrciumi, era o înghesuială liniștită de oameni. DUMITRIU, N. 28. ◊ Expr. (Familiar) Subțire la (sau în) pungă = sărac; zgîrcit. Merseră... mai călări și mai pe jos, și mai în căruță, ca oamenii subțiri în pungă. GANE, N. I 218. ♦ (Despre oameni și despre corpul sau silueta lor) Zvelt, slab. Era năltuță și subțire, avea ochi mari și sprîncene negre. SADOVEANU, O. VIII 29. Este o doamnă tînără de tot, cu silueta subțire și fină. SAHIA, U.R.S.S. 6. Subțire-n trup și blîndă-n grai Și-n port așa isteață. COȘBUC, P. I 108. ♦ (Despre părți ale corpului) De dimensiuni reduse în lățime; îngust; p. ext. slab, fin, delicat. Doamna Diaconu își mușcă buzele subțiri. C. PETRESCU, A. 454. Ș-atuncea dinainte-mi prin ceață parcă treci Cu ochii mari în lacrimi, cu mîni subțiri și reci. EMINESCU, O. I 107. Am oprit dar cățeii care aveau cap mai mare... urechi mai subțiri și mai bine croite. ODOBESCU, S. III 42. Puiculiță dalbă-n pene Și subțire la sprîncene. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 249. ◊ (Adverbial, în expr.) A zîmbi subțire = a zîmbi ușor, silit, șiret, prefăcut (cu buzele strînse, îngustate, abia întredeschise). Dacă le-a merge tot așa, n-o să le putem ajunge cu prăjina la nas, observă maica Nimfodora, zîmbind subțire spre Stanca. SADOVEANU, P. M. 288. ♦ (Despre fire, corzi, tuburi etc.) Cu diametru mic; fin, îngust. Nu trece mult, și viind o slujnică să ia apă, cum vede o femeie necunoscută și furca cea minunată torcînd singură fire de aur, de mii de ori mai subțiri decît părul din cap, fuga la stăpînă-sa și-i dă de veste. CREANGĂ, P. 96. Nădejdea de la mine E ca sîrma de subțire: Ca sîrma din bolta veche, Cum o tragi se rupe-n șepte. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 238. Unde e ața mai subțire, acolo se rupe v. rupe.Intestinul subțire v. intestin. ◊ (Adverbial) A curge subțire = a curge printr-un loc îngust, strîmt, formînd un fir mic de apă sau de alt lichid. Izvorul curge subțire, întinzînd în față, ca pe o năframă, o baltă mică pe care, uneori, o împunge, ca un ac de aur, cîte o rază de soare. GÎRLEANU, L. 20. ♦ (Despre litere și despre scriere) Cu linii înguste, fine. ♦ (Adverbial) Ușor, fin, delicat. Artiștii lui Neagoe Basarab scormoneau, ferecau, fățuiau și scliviseau subțire cu dăltița; pietrarii lui Manole croiau, retezau, ciopîrteau și făureau gros din ciocan. ODOBESCU, S. II 513. 2. (Despre corpuri cu suprafață întinsă, despre straturi sau despre materii care se așază ca un strat peste ceva) Cu grosime mică; mic în sens vertical, de la suprafață în adîncime. Scîndură subțire. Capăt subțire. ◊ (Substantivat, în loc. adv.) Cu subțirele = cu mare economie, cu zgîrcenie. Lasă-mă să-ți scot un ochi și capeți de prînz... Și golanul-i scoate frumușel un ochi, apoi-i dă de prînz și încă cu subțirele. RETEGANUL, P. I 22. ♦ (Despre materii textile, hîrtie, piele etc.) De grosime mică, redusă; ușor, fin. Stofă subțire.Băiatul aduse gulerul învelit în hîrtie subțire. C. PETRESCU, Î. II 188. Iar de sus pîn-în podele, un painjăn prins de vrajă A țesut subțire pînză străvezie ca o mreajă. EMINESCU, O. I 76. Au trecut prin un șir de odăi toate întunecate pînă ce au ajuns la o ușă cu geamuri, peste care era o subțire perdea. NEGRUZZI, S. I 78. ♦ (Despre îmbrăcăminte) Făcut dintr-un material ușor, care nu ține cald. Pardesiu subțire. 3. (Despre corpuri lichide și gazoase) Cu concentrație sau densitate mică, puțin consistent; diluat, rar. Auzi îndărătu-i opincile Iconiei clepăind repede prin noroiul subțire și nisipos al drumului. DUMITRIU, N. 176. Cu apărătoarea de cozi de păun, ea a făcut vînt spre cățuia de cărbuni în care ardeau aromate. Împăratul a tras în piept, mireasmă subțire. SADOVEANU, D. P. 99. Un fum subțire se ridică Din lampa ta cu abajur. TOPÎRCEANU, B. 66. ◊ Fig. Mai era și depărtarea mea sufletească, de toți acești foști colegi, pricină de subțire întristare. GALACTION, O. I 26. ♦ (Despre ploaie) Cu picuri mărunți și deși. Cernea o ploaie subțire. DUMITRIU, N. 76. Vremea o să se strice... Ploi subțiri care pătrund... frig... viscol. DELAVRANCEA, A. 15. 4. Fig. (Despre vînt) Viu, tăios, pătrunzător. Bătea pe vale un vînt subțire și proaspăt. DUMITRIU, N. 201. Vîntul subțire adusese nori plini. C. PETRESCU, C. V. 137. Întindeți pînzele, băieți... Un vînt subțire se ridică. MACEDONSKI, O. I 59. ◊ (Adverbial) Dragostea de fată mare Ca garoafa din revare: Cînd bate vîntul subțire Atunci mă scoate din fire. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 17. 5. (Despre glas, voce, sunete) Cu ton înalt (ca cel al femeilor și al copiilor). V. ascuțit, pițigăiat. Un crainic slobozi semnal subțire din trîmbiță de bronz. C. PETRESCU, R. DR. 8. Sărăcuțul de mine! zise cel mic... Asta nu-i mămuca. Eu o cunosc de pe glas; glasul ei nu-i așa de gros și răgușit, ci-i mai subțire și mai frumos! CREANGĂ, P. 22. Mierla cîntă-n vers subțire, Pentru-a noastră despărțire. ȘEZ. III 53. ◊ (Adverbial) Să-mi puie la cap Ce mi-a fost mai drag... Căvălaș de os, Mult zice duios, Căvălaș cu fire, Mult zice subțire. TEODORESCU, P. P. 436. Prind cocoșii a cînta Și de ici și de colea, Cînd mai gros, cînd mai subțire, Despre-a noastră despărțire. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 163. II. Fig. 1. (Despre oameni și despre manifestările sau obiceiurile lor) Cu purtări și gusturi alese; distins, rafinat, fin. La Humulești diaconul ar fi fost țăran luminat, subțire, la Iași el deveni rustic. CĂLINESCU, I. C. 166. M-am simțit bine între oameni subțiri, cu preocupări de artă și literatură. SADOVEANU, E. 166. Să spunem cîteva cuvinte despre cariera acestui subțire artist. CAMIL PETRESCU, N. 124. Unii din cei cu dare de mînă... au cu dînșii lăutari, știi, lucru subțire. La TDRG. ◊ Obraz subțire = domn, boier. Lui Jder și soților săi, obraze subțiri, Gheorghe Tataru le așternuse cetină groasă în preajma flăcărilor. Obrazele subțiri erau Talianul Guido și domnia-sa postelnicul Ștefan Meșter. SADOVEANU, F. J. 740. (Expr.) Obrazul subțire cu cheltuială se ține v. obraz. ♦ Cu gusturi delicate; pretențios, dificil. Se arătau subțiri la mîncare. Alegeau, frunzăreau și zvîrleau. Împingeau la o parte, cu scîrbă, bucatele barbare, și gustau numai din felurile orînduite festinurilor regești. C. PETRESCU, R. DR. 4. ♦ (Uneori cu o nuanță peiorativă) Care trebuie menajat; gingaș, delicat, slab, nerezistent. Cucoane, mai încet, mă rog, că-i Catrina pe moarte...Subțiri urechi mai aveți... La TDRG. Nu-l speria, căpitane... Boierii sînt slabi la fire! Brațul, haina, mintea, fața, inima, totu-i subțire. HASDEU, R. V. 51. Dă-mi orice va fi, căci nu am stomah nicidecum subțire. GORJAN, H. IV 100. 2. Ales, fin, delicat. Pentru încălțăminte mai subțire femeiască era, el, Ciobotă Roșie. HOGAȘ, DR. II 153. Gîndește-te, care meșteșug subțire nu e migălos – și, prin urmare, greu? CARAGIALE, O. VII 299. 3. (Adesea ironic) Subtil, rafinat; iscusit, șiret, viclean. Se cuvine să-i dedic o epigramă subțire și nu prea usturătoare. SADOVEANU, A. I. 199. Cei dintîi lucrase în chip subțire... pentru cei din urmă. IORGA, L. I 331. Ei vor aplauda desigur biografia subțire Care s-o-ncerca s-arate că n-ai fost vrun lucru mare, C-ai fost om cum sînt și dînșii. EMINESCU, O. I 134. ◊ Expr. Cu un plan (sau, rar, cu un sul) subțire = pe ocolite, pe departe, după un calcul fin; cu istețime, cu șiretenie, cu viclenie. Trebuie să fie... un șiret afurisit, care vrea să mă prindă cu un plan subțire. GALACTION, O. I 82. Nu m-ai luat cumva c-un plan subțire Mai adineaori cînd ziceai, Magistre, Că iadul nu-i decît o-nchipuire? TOPÎRCEANU, B. 93. Vezi dumneata, i-a plăcut și lui cum am adus noi lucrul cu un sul subțire ca să dăm exemplu Evropii. CARAGIALE, O. I 50. ◊ (Adverbial) Rînduielile astea, rînduite pe carte, Prefăcut înțelepte, Măsluit luminoase și drepte, Pomeneau despre fiece treabă în parte, Lămurind-o subțire într-o sută și unu de șire. DEȘLIU, G. 53. ♦ (Adverbial, familiar, pe lîngă verbul «a auzi») Imprecis, nedistinct. Interesat, domnu subprefect Balmez își pusese coatele pe ștergar și-și întorsese urechea stîngă, cu care auzea mai subțire. SADOVEANU, B. 277.

SUBȚIRE ~i adj. și adverbial 1) (în opoziție cu gros) Care are o grosime mică; care nu este gros. Pânză ~. Vargă ~.~ la pungă sărac. A fi îmbrăcat ~ a fi îmbrăcat în haine care nu țin cald. 2) pop. (despre lichide) Care este mai puțin dens; rar. Lapte ~. 3) (despre vânt) Care este pătrunzător, tăios. 4) fig. (despre glas, sunete) Care are timbru înalt; ascuțit. 5) fig. (despre persoane) Care se distinge prin gusturi alese; rafinat. /<lat. subtilis

subțire a. 1. care nu e gros: ață subțire; 2. fig. fin: biografia subțire EM.; 3. delicat: obraz subțire. [Lat. SUBTILIS].

sâptir[1] a vz subțire

  1. În definiția principală, această variantă este tipărită: sâpțir LauraGellner

supțíre adj. (lat. subtilis, subtil, supțire d. tela, pînză, din *texla, care vine d. texere, a țese; it. sottile, pv. sobtil, vfr. sotil). Nu gros, fin, de puțină rezistență: unde e așa supțire, acolo se rupe (unde e sărăcia maĭ mare, acolo se întîmplă nenorocirea). Fin, mărunt: făină supțire. Slab, cu multă apă, diluat: lapte, sos supțire (V. zeamă lungă). Fig. Fin, subtil, șiret: o vorbă, un plan supțire. Fin, rafinat, cĭoplit: om supțire. De lux, boĭeresc: cizmar supțire. Adv. L-a luat supțire, l-a luat cu șiretenie ca să nu priceapă că vrea să-l înșele, să-l prindă. – Și sîpț-. Fals. subț-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

subțire adj. m., f. subțire; pl. m. și f. subțiri

subțire adj. m., f. subțire; pl. m. și f. subțiri

subțire adj. m., f. subțire; pl. m. și f. subțiri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SUBȚIRE adj. v. ales, binecrescut, civilizat, cultivat, distins, fin, manierat, politicos, rafinat, select, stilat, subtil.

SUBȚIRE adj. 1. (înv.) subtil. (Un ac, un fir ~.) 2. (prin Ban.) sumernic. (Un lemn ~.) 3. mic. (Buze ~.) 4. îngust, mic. (O talie ~.) 5. v. suplu. 6. v. ușor, (înv.) sprinten. (O haină ~ de vară.) 7. v. vaporos. 8. v. rar. 9. rarefiat. (Nori ~.) 10. apos. 11. diluat. 12. v. acut. 13. ascuțit, pițigăiat, (rar) piuitor, (reg.) înțiglat. (O voce ~.)

SUBȚIRE adj. 1. (înv.) subtil. (Un ac, un fir ~.) 2. (prin Ban.) sumernic. (Un lemn ~.) 3. mic. (Buze ~.) 4. îngust, mic. (O talie ~.) 5. subțiratic, suplu, zvelt, (înv. și reg.) suleget, (reg.) suletic, (Transilv.) șugar, (Munt.) șui, (prin Transilv. și Olt.) șuieț. (Un corp, un om ~.) 6. ușor, (înv.) sprinten. (O haină ~ de vară.) 7. diafan, fin, străveziu, transparent, vaporos, (înv.) prevăzător, prevăziu, străvăzător, (fig.) aerian, eterat, eteric, spumos. (Un material textil ~.) 8. rar, transparent, ușor, (înv.) ușure. (O ceață ~.) 9. rarefiat. (Nori ~.) 10. apos, moale, neconsistent. (O mîncare ~.) 11. diluat, îndoit, slab, subțiat, (reg.) rărit. (Lapte ~.) 12. acut, ascuțit, înalt, (reg.) țiflitor. (Sunete ~.) 13. ascuțit, pițigăiat, (rar) piuitor, (reg.) înțiglat. (O voce ~.)

subțire adj. v. ALES. BINECRESCUT. CIVILIZAT. CULTIVAT. DISTINS. FIN. MANIERAT. POLITICOS. RAFINAT. SELECT. STILAT. SUBTIL.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

subțire adj.1. Delicat, suplu, zvelt. – 2. Fin, vaporos, lejer. – 3. Fin, delicat, rafinat, cult. – Var. supțire și der. Mr. subțire, supțire, megl. sup(ț)sǫri, istr. supțir(e). Lat. subtῑlis (Pușcariu 1670; REW 8399), cf. it. sottile, prov., cat., port. sotil.Der. subțiratic (var. subțiratec, subțietic, subțietec), adj. (delicat, zvelt; slab, uscat); subțirime, s. f. (delicatețe; finețe). Cf. subția.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

subțire, subțiri adj. 1. (d. oameni) subtil, rafinat. 2. (d. studenți) slab, nepregătit; care nu a studiat suficient. 3. (d. răspunsurile unui elev, student etc.) slab, nesatisfăcător. 4. (d. lucruri, în general) de calitate inferioară; de mântuială, prost.

Intrare: subțire
subțire adjectiv
adjectiv (A89)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • subțire
  • subțirele
  • subțire
  • subțirea
plural
  • subțiri
  • subțirii
  • subțiri
  • subțirile
genitiv-dativ singular
  • subțire
  • subțirelui
  • subțiri
  • subțirii
plural
  • subțiri
  • subțirilor
  • subțiri
  • subțirilor
vocativ singular
plural
sipțire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
supțire
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sâptir
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

subțire, subțireadjectiv

  • 1. Care are grosime mică în raport cu celelalte dimensiuni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    antonime: gros diminutive: subțirel
    • format_quote Între biserica subțire și înaltă, pustie, și între primărie și una din cîrciumi, era o înghesuială liniștită de oameni. DUMITRIU, N. 28. DLRLC
    • 1.1. Despre oameni: slab, uscat, zvelt. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Era năltuță și subțire, avea ochi mari și sprîncene negre. SADOVEANU, O. VIII 29. DLRLC
      • format_quote Este o doamnă tînără de tot, cu silueta subțire și fină. SAHIA, U.R.S.S. 6. DLRLC
      • format_quote Subțire-n trup și blîndă-n grai Și-n port așa isteață. COȘBUC, P. I 108. DLRLC
    • 1.2. (Despre părți ale corpului omenesc) De dimensiuni reduse în lățime ori grosime. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: îngust
      • format_quote Doamna Diaconu își mușcă buzele subțiri. C. PETRESCU, A. 454. DLRLC
      • format_quote Ș-atuncea dinainte-mi prin ceață parcă treci Cu ochii mari în lacrimi, cu mîni subțiri și reci. EMINESCU, O. I 107. DLRLC
      • format_quote Am oprit dar cățeii care aveau cap mai mare... urechi mai subțiri și mai bine croite. ODOBESCU, S. III 42. DLRLC
      • format_quote Puiculiță dalbă-n pene Și subțire la sprîncene. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 249. DLRLC
    • 1.3. (Despre fire, corzi, tuburi etc.) Cu diametru mic. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Nu trece mult, și viind o slujnică să ia apă, cum vede o femeie necunoscută și furca cea minunată torcînd singură fire de aur, de mii de ori mai subțiri decît părul din cap, fuga la stăpînă-sa și-i dă de veste. CREANGĂ, P. 96. DLRLC
      • format_quote Nădejdea de la mine E ca sîrma de subțire: Ca sîrma din bolta veche, Cum o tragi se rupe-n șepte. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 238. DLRLC
      • chat_bubble Unde e ața mai subțire, acolo se rupe. DLRLC
      • chat_bubble (și) adverbial A curge subțire = a curge printr-un loc îngust, strâmt, formând un fir mic de apă sau de alt lichid. DLRLC
        • format_quote Izvorul curge subțire, întinzînd în față, ca pe o năframă, o baltă mică pe care, uneori, o împunge, ca un ac de aur, cîte o rază de soare. GÎRLEANU, L. 20. DLRLC
    • 1.4. adesea adverbial (Despre litere și despre scriere) Cu liniile înguste, fine. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.5. (și) adverbial Delicat, fin, ușor. DEX '09 DLRLC
      • format_quote Artiștii lui Neagoe Basarab scormoneau, ferecau, fățuiau și scliviseau subțire cu dăltița; pietrarii lui Manole croiau, retezau, ciopîrteau și făureau gros din ciocan. ODOBESCU, S. II 513. DLRLC
    • chat_bubble Subțire la (sau în) pungă = sărac, zgârcit. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Merseră... mai călări și mai pe jos, și mai în căruță, ca oamenii subțiri în pungă. GANE, N. I 218. DLRLC
    • chat_bubble (și) adverbial A zâmbi subțire = a zâmbi silit, șiret (cu buzele abia întredeschise). DEX '09 DLRLC
      • format_quote Dacă le-a merge tot așa, n-o să le putem ajunge cu prăjina la nas, observă maica Nimfodora, zîmbind subțire spre Stanca. SADOVEANU, P. M. 288. DLRLC
  • 2. (Despre corpuri cu suprafața întinsă, despre straturi sau despre materii care se așază ca un strat peste ceva) Cu grosime mică; foarte puțin adânc. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Scândură subțire. Capăt subțire. DLRLC
    • 2.1. (Despre materii textile, hârtie, piele etc.) De grosime redusă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: fin ușor
      • format_quote Stofă subțire. DLRLC
      • format_quote Băiatul aduse gulerul învelit în hîrtie subțire. C. PETRESCU, Î. II 188. DLRLC
      • format_quote Iar de sus pîn-în podele, un painjăn prins de vrajă A țesut subțire pînză străvezie ca o mreajă. EMINESCU, O. I 76. DLRLC
      • format_quote Au trecut prin un șir de odăi toate întunecate pînă ce au ajuns la o ușă cu geamuri, peste care era o subțire perdea. NEGRUZZI, S. I 78. DLRLC
    • 2.2. (Despre îmbrăcăminte) Făcut dintr-un material ușor, care nu ține cald. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Pardesiu subțire. DLRLC
    • chat_bubble (și) substantivat locuțiune adverbială Cu subțirele = cu mare economie, cu zgârcenie. DLRLC
      • format_quote Lasă-mă să-ți scot un ochi și capeți de prînz... Și golanul-i scoate frumușel un ochi, apoi-i dă de prînz și încă cu subțirele. RETEGANUL, P. I 22. DLRLC
  • 3. (Despre corpuri lichide și gazoase) Cu concentrație sau densitate mică, puțin consistent. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: diluat rar
    • format_quote Auzi îndărătu-i opincile Iconiei clepăind repede prin noroiul subțire și nisipos al drumului. DUMITRIU, N. 176. DLRLC
    • format_quote Cu apărătoarea de cozi de păun, ea a făcut vînt spre cățuia de cărbuni în care ardeau aromate. Împăratul a tras în piept, mireasmă subțire. SADOVEANU, D. P. 99. DLRLC
    • format_quote Un fum subțire se ridică Din lampa ta cu abajur. TOPÎRCEANU, B. 66. DLRLC
    • format_quote figurat Mai era și depărtarea mea sufletească, de toți acești foști colegi, pricină de subțire întristare. GALACTION, O. I 26. DLRLC
    • 3.1. (Despre ploaie) Cu stropi mărunți și deși. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Cernea o ploaie subțire. DUMITRIU, N. 76. DLRLC
      • format_quote Vremea o să se strice... Ploi subțiri care pătrund... frig... viscol. DELAVRANCEA, A. 15. DLRLC
  • 4. figurat Despre vânt: pătrunzător, tăios, viu. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Bătea pe vale un vînt subțire și proaspăt. DUMITRIU, N. 201. DLRLC
    • format_quote Vîntul subțire adusese nori plini. C. PETRESCU, C. V. 137. DLRLC
    • format_quote Întindeți pînzele, băieți... Un vînt subțire se ridică. MACEDONSKI, O. I 59. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Dragostea de fată mare Ca garoafa din revare: Cînd bate vîntul subțire Atunci mă scoate din fire. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 17. DLRLC
  • 5. adesea adverbial (Despre glas, voce) Cu ton înalt. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: ascuțit
    • format_quote Un crainic slobozi semnal subțire din trîmbiță de bronz. C. PETRESCU, R. DR. 8. DLRLC
    • format_quote Sărăcuțul de mine! zise cel mic... Asta nu-i mămuca. Eu o cunosc de pe glas; glasul ei nu-i așa de gros și răgușit, ci-i mai subțire și mai frumos! CREANGĂ, P. 22. DLRLC
    • format_quote Mierla cîntă-n vers subțire, Pentru-a noastră despărțire. ȘEZ. III 53. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Să-mi puie la cap Ce mi-a fost mai drag... Căvălaș de os, Mult zice duios, Căvălaș cu fire, Mult zice subțire. TEODORESCU, P. P. 436. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Prind cocoșii a cînta Și de ici și de colea, Cînd mai gros, cînd mai subțire, Despre-a noastră despărțire. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 163. DLRLC
  • 6. figurat (Despre oameni) Cu purtări și gusturi alese. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote La Humulești diaconul ar fi fost țăran luminat, subțire, la Iași el deveni rustic. CĂLINESCU, I. C. 166. DLRLC
    • format_quote M-am simțit bine între oameni subțiri, cu preocupări de artă și literatură. SADOVEANU, E. 166. DLRLC
    • format_quote Să spunem cîteva cuvinte despre cariera acestui subțire artist. CAMIL PETRESCU, N. 124. DLRLC
    • format_quote Unii din cei cu dare de mînă... au cu dînșii lăutari, știi, lucru subțire. La TDRG. DLRLC
    • 6.1. Obraz subțire = boier, domn. DLRLC
      sinonime: boier domn
      • format_quote Lui Jder și soților săi, obraze subțiri, Gheorghe Tataru le așternuse cetină groasă în preajma flăcărilor. Obrazele subțiri erau Talianul Guido și domnia-sa postelnicul Ștefan Meșter. SADOVEANU, F. J. 740. DLRLC
    • 6.2. Cu gusturi delicate. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Se arătau subțiri la mîncare. Alegeau, frunzăreau și zvîrleau. Împingeau la o parte, cu scîrbă, bucatele barbare, și gustau numai din felurile orînduite festinurilor regești. C. PETRESCU, R. DR. 4. DLRLC
    • 6.3. uneori peiorativ Care trebuie menajat. DLRLC
      • format_quote Cucoane, mai încet, mă rog, că-i Catrina pe moarte... – Subțiri urechi mai aveți... La TDRG. DLRLC
      • format_quote Nu-l speria, căpitane... Boierii sînt slabi la fire! Brațul, haina, mintea, fața, inima, totu-i subțire. HASDEU, R. V. 51. DLRLC
      • format_quote Dă-mi orice va fi, căci nu am stomah nicidecum subțire. GORJAN, H. IV 100. DLRLC
  • 7. figurat Ales, delicat, fin. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Pentru încălțăminte mai subțire femeiască era, el, Ciobotă Roșie. HOGAȘ, DR. II 153. DLRLC
    • format_quote Gîndește-te, care meșteșug subțire nu e migălos – și, prin urmare, greu? CARAGIALE, O. VII 299. DLRLC
  • 8. figurat Iscusit, rafinat, subtil, viclean, șiret. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Se cuvine să-i dedic o epigramă subțire și nu prea usturătoare. SADOVEANU, A. I. 199. DLRLC
    • format_quote Cei dintîi lucrase în chip subțire... pentru cei din urmă. IORGA, L. I 331. DLRLC
    • format_quote Ei vor aplauda desigur biografia subțire Care s-o-ncerca s-arate că n-ai fost vrun lucru mare, C-ai fost om cum sînt și dînșii. EMINESCU, O. I 134. DLRLC
    • format_quote (și) adverbial Rînduielile astea, rînduite pe carte, Prefăcut înțelepte, Măsluit luminoase și drepte, Pomeneau despre fiece treabă în parte, Lămurind-o subțire într-o sută și unu de șire. DEȘLIU, G. 53. DLRLC
    • 8.1. (și) adverbial familiar (Pe lângă verbul «a auzi») Nedistinct. DLRLC
      sinonime: imprecis
      • format_quote Interesat, domnu subprefect Balmez își pusese coatele pe ștergar și-și întorsese urechea stîngă, cu care auzea mai subțire. SADOVEANU, B. 277. DLRLC
    • chat_bubble Cu un plan (sau, rar, cu un sul) subțire = pe ocolite, cu istețime, cu viclenie. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Trebuie să fie... un șiret afurisit, care vrea să mă prindă cu un plan subțire. GALACTION, O. I 82. DLRLC
      • format_quote Nu m-ai luat cumva c-un plan subțire Mai adineaori cînd ziceai, Magistre, Că iadul nu-i decît o-nchipuire? TOPÎRCEANU, B. 93. DLRLC
      • format_quote Vezi dumneata, i-a plăcut și lui cum am adus noi lucrul cu un sul subțire ca să dăm exemplu Evropii. CARAGIALE, O. I 50. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.