opțiuni
  • info

11 definiții pentru supracopertă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

SUPRACOPERTĂ, supracoperți, s. f. Copertă suplimentară tipărită din hârtie mai groasă, din material plastic etc., care îmbracă coperta unei cărți, a unui album etc., în scopul protejării lor și al prezentării grafice mai atrăgătoare. [Pl. și: supracoperte] – Supra1- + copertă.

supracopertă sf [At: LTR2 / Pl: ~te / E: supra1- + copertă] Copertă suplimentară tipărită din hârtie mai groasă, carton subțire etc., care acoperă coperta unei cărți, a unui album etc., în scopul protejării și realizării unei prezentări grafice mai atrăgătoare Si: anvelopă (5).

SUPRACOPERTĂ, supracoperte, s. f. Copertă suplimentară tipărită din hârtie mai groasă, din material plastic etc., care îmbracă coperta unei cărți, a unui album etc., în scopul protejării lor și al prezentării grafice mai atrăgătoare. – Supra1- + copertă.

SUPRACOPERTĂ s.f. Învelitoare de carte care se pune deasupra copertei. [< supra- + copertă].

SUPRACOPERTĂ s. f. învelitoare de carte pe deasupra copertei; anvelopă (2). (după it. sopracoperta)

SUPRACOPERTĂ ~e f. Copertă suplimentară, tipărită special, care se îmbracă peste coperta de bază a unei cărți. [Sil. su-pra-] /supra- + copertă

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

supracopertă (desp. su-pra-) s. f., g.-d. art. supracoperții/supracopertei; pl. supracoperți/supracoperte

!supracopertă (su-pra-) s. f., g.-d. art. supracoperții/supracopertei; pl. supracoperți/supracoperte

supracopertă s. f. (sil. -pra-) → copertă

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

SUPRACOPERTĂ s. anvelopă. (~ unei cărți.)

SUPRACOPERTĂ s. anvelopă. (~ unei cărți.)

Intrare: supracopertă
supracopertă1 (pl. -i) substantiv feminin
  • silabație: su-pra- info
substantiv feminin (F44)
cf. copertă (DEX)
 nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • supracopertă
  • supracoperta
plural
  • supracoperți
  • supracoperțile
genitiv-dativ singular
  • supracoperți
  • supracoperții
plural
  • supracoperți
  • supracoperților
vocativ singular —
plural —
supracopertă2 (pl. -e) substantiv feminin
  • silabație: su-pra- info
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • supracopertă
  • supracoperta
plural
  • supracoperte
  • supracopertele
genitiv-dativ singular
  • supracoperte
  • supracopertei
plural
  • supracoperte
  • supracopertelor
vocativ singular —
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

supracopertă, supracoperți / supracopertă, supracopertesubstantiv feminin

  • 1. Copertă suplimentară tipărită din hârtie mai groasă, din material plastic etc., care îmbracă coperta unei cărți, a unui album etc., în scopul protejării lor și al prezentării grafice mai atrăgătoare. DEX '09 DEX '98 DN
    sinonime: anvelopă
etimologie:
  • Supra- + copertă DEX '09 DEX '98 DN

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.