terestru, ~ă a [At: STAMATI, F. 88 / V: (înv) ~est / S și: terre~ / Pl: -eștri, -re / E: fr terrestre, lat terrestris] 1 Care aparține Pământului Si: pământesc. 2 Privitor la Pământ Si: pământesc. 3 De pe Pământ Si: pământesc. 4 De natură materială.

TERESTRU, -Ă, tereștri, -stre, adj. Care se referă la planeta noastră; de pămînt sau de pe pămînt, al pămîntului; pămîntesc. Glob terestru. ▭ Numai cîrdurile de păsări, picînd deodată din cer, pot să acopere atît de repede și de total o suprafață terestră, făcînd-o de nerecunoscut. BOGZA, C. O. 158. ♦ De natură materială. Unii pregătindu-se să cucerească situații politice, alții avere, alții mai știu eu ce satisfacții terestre. C. PETRESCU, C. V. 22. ◊ Magnetism terestru v. magnetism.

TERESTRU, -Ă adj. Referitor la Pămînt, de (pe) Pămînt; pămîntesc. [Cf. fr. terrestre, lat. terrestris].

TERESTRU, -Ă adj. referitor la Pământ, de (pe) Pământ; pământesc. ◊ de natură materială. (< fr. terrestre, lat. terrestris)

TERESTRU ~ stră (~ ștri, ~ stre) 1) Care ține de pământ; propriu pământului; pământesc. 2) Care trăiește pe pământ; de pe pământ. 3) Care se realizează pe pământ. Transport ~. [Sil. -res-tru] /<fr. terrestre, lat. terrestris

terestru a. pământesc.

*teréstru, -ă adj. (lat. terrestris, d. terra, pămînt). Al planeteĭ noastre: globu terestru. De uscat, de pe uscat: planete terestre, armata terestră. Fig. De pe acest pămînt, din această lume: gîndirĭ terestre.

terest, ~ă a vz terestru

terestru adj. m., pl. tereștri; f. terestră, pl. terestre

terestru adj. m., pl. tereștri; f. terestră, pl. terestre

terestru adj. m., pl. tereștri; f. sg. terestră, pl. terestre

TERESTRU adj. v. pământesc.

TERESTRU adj. pămîntesc, (livr.) teluric, (rar) terian. (Viața ~.)

Terestru ≠ extraterestru

OBIECTIV PENTRU TRAGERILE TERESTRE țintă punctuală, liniară sau zonală asupra căreia urmează a se executa tragerea cu armamentul de la bord sau a se lansa bombele.