6 definiții pentru trandafiriu (s.n.)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRANDAFIRIU, -IE, trandafirii, adj., s. n. 1. Adj. Care are culoarea trandafirului; roz. 2. Fig. Adj. Luminos, senin, plin de optimism; cu perspective favorabile. 3. S. n. Culoare trandafirie (1). – Trandafir + suf. -iu.

trandafiriu, ~ie [At: KRETZULESCU, A. 311/25 / V: (înv) trian~, (reg) ~filiu / Pl: ~ii / E: trandafir + -iu] 1 a De culoare roz (ca floarea unor trandafiri (1)) Si: roz, roziu, (îvr) rozatic. 2 a (D. persoane) Cu pielea de culoarea trandafirului (1). 3 a (Fig) Care aduce cu mirosul trandafirului (1). 4 a (Fig) Feeric. 5 sn Culoare roz. 6 a (Fig) Plin de optimism Si: luminos, senin. 7 a (Fig) Cu perspective favorabile.

TRANDAFIRIU, -IE, trandafirii, adj. 1. De culoarea roză a trandafirului. Răsărea soarele și luceau ca unși c-o vopsea trandafirie lăstarii tineri din vîrfurile stejarilor. SADOVEANU, O. VII 37. Obrajii erau trandafirii, gura roșie, ochii înviorați. C. PETRESCU, S. 163. Pleoapele-mi căzură grele peste ochi, ca o perdea neagră cu flori de lumină trandafirie. HOGAȘ, M. N. 63. ◊ (Adverbial) Cerul se lumina trandafiriu. DUMITRIU, N. 53. Prinsul se cumpăni; ochii i se încruntară și partea de sus a feței se coloră ușor trandafiriu subt năvala sîngelui. SADOVEANU, Z. C. 345. ◊ (Substantivat) Cu toții se îndepărtară spre fagii ale căror culmi străluceau de un trandafiriu aprins. DUMITRIU, N. 209. Trandafiriul caișilor pîlpîia ca un revărsat de ziuă. I. BOTEZ, ȘC. 78. 2. Fig. Luminos, senin, plin de optimism. Ne ținteam cu drag ochii spre steagul roșu... iar în sufletul nostru licăreau dulce zorile trandafirii ale unei lumi fericite. PĂUN-PINCIO, P. 125. ◊ (Adverbial) Îndată văzu existența mai trandafiriu. C. PETRESCU, C. V. 123. Cînd ieșii de la d-na Rădeanu, eram un alt om. Vedeam tot trandafiriu. GANE, N. III 121.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

trandafiriu2 s. n., art. trandafiriul corectat(ă)

*trandafiriu s. n., art. trandafiriul

Intrare: trandafiriu (s.n.)
trandafiriu2 (s.n.) substantiv neutru (numai) singular
substantiv neutru (N57)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • trandafiriu
  • trandafiriul
  • trandafiriu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • trandafiriu
  • trandafiriului
plural
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

trandafiriusubstantiv neutru

  • 1. Culoare trandafirie. DEX '09 DLRLC
    • format_quote Cu toții se îndepărtară spre fagii ale căror culmi străluceau de un trandafiriu aprins. DUMITRIU, N. 209. DLRLC
    • format_quote Trandafiriul caișilor pîlpîia ca un revărsat de ziuă. I. BOTEZ, ȘC. 78. DLRLC
etimologie:
  • Trandafir + sufix -iu. DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.