19 definiții pentru trepăda

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TREPĂDA, trepăd, vb. I. Intranz. (Pop.) 1. A alerga sau a merge fără astâmpăr de colo până colo; a se agita. 2. (Despre cai) A merge la trap. [Prez. ind. și: treapăd] – Lat. trepidare.

TREPĂDA, trepăd, vb. I. Intranz. (Pop.) 1. A alerga sau a merge fără astâmpăr de colo până colo; a se agita. 2. (Despre cai) A merge la trap. [Prez. ind. și: treapăd] – Lat. trepidare.

trepăda [At: N. COSTIN, LET II, 153/3 / V: (îvr) trăpeda, ~eap~, ~peda, (reg) trăbă~, ~ăta, (îrg) trăp~ / Pzi: trepăd, treapăd / E: ml trepidare] (Pop) 1 vi (D. persoane) A umbla repede și fără astâmpăr de colo până colo, Si: a se agita, a se frământa, a se zbuciuma. 2 vi (D. cai) A merge la trap1 (5). 3 vt (C. i. calul) A face să meargă la trap1 (5). 4 vi A avea diaree (1).

TREPĂDA, treapăd, vb. I. Intranz. 1. A umbla repede și fără astîmpăr încoace și încolo; a se agita, a nu-și afla locul. În marginea satului, țăranii trepădau de nerăbdare, umplînd șoseaua și împrejurimea. REBREANU, R. II 248. Trepădase toată ziua după cămătar; îl găsise din norocire. CARAGIALE, O. III 241. Ermes trepăda în sus și în jos, ca să ducă în toate părțile poruncile. ODOBESCU, S. III 270. ◊ Tranz. Pentr-o mîndră ca a mea, Multă cale-aș trepăda. BIBICESCU, P. P. 391. 2. (Despre cai) A merge în trap. [Calul] cel din mijloc, cu un cerc mare peste cap, trepăda, de-abia se puteau ține de dînsul cei doi lăturași. GHICA, la CADE. ◊ Tranz. fact. Ce-ți mai trepezi calul geaba, C-aseară s-a făcut treaba C-un voinicel mai de treabă. ȘEZ. V 32. 3. (Popular) A avea diaree.

A TREPĂDA trepăd intranz. pop. 1) A alerga încolo și încoace; a se agita. 2) (despre cai) A merge la trap. 3) A merge des undeva (de obicei, fără rost). 4) pop. A suferi de diaree. /<lat. trepidare

trepădà v. a umbla după ceva, a alerga într’una: preoții noștri n’au mai trepădat pe la Socola CR. [Lat. TREPIDARE].

trépăd, a v. intr. (lat. trépido, trĕpidáre, a se zbucĭuma. – El treapădă, să trepede. V. trepidez). Mă zbucĭum, mă tot duc și vin: am trepădat mult pîn’am reușit. Am diareĭe.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

trepăda (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. trepăd, 2 sg. trepezi, 3 treapădă; conj. prez. 1 sg. să trepăd, 3 să trepede; imper. 2 sg. afirm. treapădă

trepăda (a ~) (pop.) vb., ind. prez. 1 sg. trepăd, 2 sg. trepezi, 3 treapădă; conj. prez. 3 să trepede; ger. trepădând

trepăda vb., ind. prez. 1 sg. trepăd, 2 sg. trepezi, 3 sg. și pl. treapădă; conj. prez. 3 sg. și pl. trepede; ger. trepădând

trepăd, trepezi 2, treapădă 3, trepede 3 conj.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

trepăda (-eapăd, -at), vb.1. A umbla repede, a se zbuciuma, a se agita. – 2. A merge la trap. – 3. A avea diaree. – Var. Trans. trăpăda. Lat. trĕpĭdāre (Pușcariu 1755; Tiktin). – Der. treapăd (var. tr(e)apăt), s. n. (alergătură, trap; diaree, urdinare); trepădătoare, s. f. (plantă, Mercurialis annua), datorită folosirii ei contra diareei, cf. numele său fr. foirolle; trepăduș, s. m. (băiat de curse); trepădătură, s. f. (alergătură). Este dubletul lui trepida, vb. (a vibra puternic).

Intrare: trepăda
verb (V64)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • trepăda
  • trepădare
  • trepădat
  • trepădatu‑
  • trepădând
  • trepădându‑
singular plural
  • treapădă
  • trepădați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • trepăd
  • treapăd
(să)
  • trepăd
  • treapăd
  • trepădam
  • trepădai
  • trepădasem
a II-a (tu)
  • trepezi
(să)
  • trepezi
  • trepădai
  • trepădași
  • trepădaseși
a III-a (el, ea)
  • treapădă
(să)
  • trepede
  • trepăda
  • trepădă
  • trepădase
plural I (noi)
  • trepădăm
(să)
  • trepădăm
  • trepădam
  • trepădarăm
  • trepădaserăm
  • trepădasem
a II-a (voi)
  • trepădați
(să)
  • trepădați
  • trepădați
  • trepădarăți
  • trepădaserăți
  • trepădaseți
a III-a (ei, ele)
  • treapădă
(să)
  • trepede
  • trepădau
  • trepăda
  • trepădaseră
trăbăda
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
trepeda
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
trepăta
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
treapăda
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
trăpeda
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
trăpăda
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

trepăda, trepădverb

popular
  • 1. A alerga sau a merge fără astâmpăr de colo până colo; a se agita. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: agita
    • format_quote În marginea satului, țăranii trepădau de nerăbdare, umplînd șoseaua și împrejurimea. REBREANU, R. II 248. DLRLC
    • format_quote Trepădase toată ziua după cămătar; îl găsise din norocire. CARAGIALE, O. III 241. DLRLC
    • format_quote Ermes trepăda în sus și în jos, ca să ducă în toate părțile poruncile. ODOBESCU, S. III 270. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Pentr-o mîndră ca a mea, Multă cale-aș trepăda. BIBICESCU, P. P. 391. DLRLC
  • 2. (Despre cai) A merge la trap. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote [Calul] cel din mijloc, cu un cerc mare peste cap, trepăda, de-abia se puteau ține de dînsul cei doi lăturași. GHICA, la CADE. DLRLC
    • format_quote tranzitiv factitiv Ce-ți mai trepezi calul geaba, C-aseară s-a făcut treaba C-un voinicel mai de treabă. ȘEZ. V 32. DLRLC
  • 3. A avea diaree. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.