24 de definiții pentru triplu (adj.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

TRIPLU1, -Ă, tripli, -e, adj. Care este, se face de trei ori mai mare sau mai mult; întreit. În triplu exemplar = în trei exemplare. ♦ Care este alcătuit, compus din trei părți. ◊ Triplă legătură = legătură chimică covalentă, compusă din trei legături de valență simple. – Din fr. triple, lat. triplus.

triplu, ~ă a [At: ALECSANDRI, P. III, 215 / Pl: ~li, ~le / E: lat triplus, fr triple] 1 De trei ori mai mare sau mai mult Si: întreit. 2 Alcătuit din trei elemente sau părți (identice sau asemănătoare). 3 (Îs) ~lă legătură Legătură chimică covalentă, compusă din trei legături de valență simplă. 4 (Îlav) În ~ exemplar În trei exemplare.

TRIPLU1, -Ă, tripli, -e, adj. Care este, se face de trei ori mai mare sau mai mult; întreit. În triplu exemplar = în trei exemplare. ♦ Care este alcătuit, compus din trei părți. ◊ Triplă legătură = legătură chimică covalentă, compusă din trei legături de valență simplă. – Din fr. triple, lat. triplus.

TRIPLU, -Ă, tripli, -e, adj. De trei ori mai mare sau mai mult (v. întreit); compus din trei părți. Pantofii lui, bine lustruiți, aveau talpă triplă de asbest. V. ROM. martie 1954, 166. ◊ Triplu-salt v. salt.Loc. adj. În triplu exemplar = în trei exemplare. Certificat în triplu exemplar.

TRIPLU, -Ă adj. De trei ori mai mare sau mai mult; întreit. ♦ Din trei părți, cu trei părți. ♦ În triplu exemplar = în trei exemplare. [< fr. triple, cf. lat. triplex].

TRIPLU, -Ă adj. de trei ori mai mare, mai mult; întreit. ◊ din, cu trei părți. (< fr. triple, lat. triplus)

TRIPLU ~ă (~i, ~e) 1) Care este de trei ori mai mare; întreit. Doză ~ă. 2) Care constă din trei părți; constituit din trei elemente. ◊ ~ salt probă de atletism incluzând trei sărituri consecutive în lungime. /<fr. triple

*tríplu, -ă adj. (fr. triple, d. lat. triplus. V. duplu). Întreit. Adv. A cîștigat triplu.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

triplu1 (desp. tri-plu) adj. m., pl. tripli; f. triplă, pl. triple (și: în triplu exemplar)

+triplu3 (desp. tri-plu) s. n., art. triplul (~ unui număr)

+triplu2 (desp. tri-plu) adv. (Câștigă ~.)

triplu (tri-plu) adj. m., pl. tripli; f. triplă, pl. triple

triplu adj. m. (sil. -plu), pl. tripli; f. sg. triplă, pl. triple

+triplu sec (lichior tare) s. n.

+triplu voal (voal din fire groase) adj. + s. n.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

TRIPLU adj., s. 1. adj. întreit. (Sumă ~.) 2. s. v. triplusalt.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

contrapunct triplu v. contrapunct răsturnabil.

triplu concert, concert* pentru trei instrumente soliste și orchestră. Genul a înflorit în epoca barocului*, derivând, ca și dublul concert* și simfonia concertantă*, din concerto grosso*. În epoca clasicismului*, forma muzicală a t. se cristalizează, ca și cea a concertului pentru un instr. solist și orch., devenind o lucrare ciclică (v. ciclu I, 2), în trei părți. De ex.: Beethoven, T. pentru pian, vl., v-cel și orch. în do major op. 56; Paul Constantinescu, T. pentru vl., v-cel, pian și orch.

Dicționare enciclopedice

Definiții enciclopedice

TRIPLA ALIANȚĂ, denumire a blocului politic și militar, constituit în 1882 prin aderea Italiei la alianța dintre Germania și Austro-Ungaria (încheiată în 1879). S-a caracterizat printr-o politică agresivă. Ascuțirea contradicțiilor dintre statele T.A. și cele ale Antantei a provocat izbucnirea Primului Război Mondial. S-a destrămat în 1915, prin ieșirea Italiei din blocul militar al Puterilor Centrale și aderarea acesteia la Tripla Înțelegere.

TRIPLA ÎNȚELEGERE (ANTANTA), denumire a blocului militar și politic, format în anii 1904-1907 de Marea Britanie, Franța și Rusia. În cursul primului Război Mondial i s-au alăturat și alte state. Era îndreptată împotriva Triplei Alianțe.

Aes triplex (lat. „Triplu bronz”) Horațiu, Ode (I, 3, 9) – Expresie ce semnifică cutezanța, forța, vitejia. Vezi explicații la Impavidum ferient ruinae. În romanul Anette et Sylvie, din ciclul L’âme enchantée (Inimă vrăjită) Romain Rolland spune despre personajul Roger: „De fapt, defectele lui erau defecte de slăbiciune. Și amuzant era că el poza în forță… Omul de bronz… Aes triplex”. LIT.

Intrare: triplu (adj.)
triplu1 (adj.) adjectiv
  • silabație: tri-plu info
adjectiv (A96)
Surse flexiune: DOR
masculin feminin
nearticulat articulat nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • triplu
  • triplul
  • triplu‑
  • triplă
  • tripla
plural
  • tripli
  • triplii
  • triple
  • triplele
genitiv-dativ singular
  • triplu
  • triplului
  • triple
  • triplei
plural
  • tripli
  • triplilor
  • triple
  • triplelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

triplu, triplăadjectiv

  • 1. Care este, se face de trei ori mai mare sau mai mult. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
    sinonime: întreit
    • 1.1. În triplu exemplar = în trei exemplare. DEX '09 DLRLC DN
      • format_quote Certificat în triplu exemplar. DLRLC
    • 1.2. Care este alcătuit, compus din trei părți. DEX '09 DEX '98 DLRLC DN
      • format_quote Pantofii lui, bine lustruiți, aveau talpă triplă de asbest. V. ROM. martie 1954, 166. DLRLC
      • 1.2.1. Triplă legătură = legătură chimică covalentă, compusă din trei legături de valență simple. DEX '09
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.