17 definiții pentru tăbultoc (s.n.)

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

tăbultoc [At: CIHAC II, 495 / V: (reg) ~băl~, ~băltou, ~băltuc, ~bâl~, ~bât~, ~bol~, tobâl~, tob~, tomul~ sn / Pl: ~oace sn, ~toci sm / E: ns cf tăbulcă, tăbuieț] (Mol) 1 sn Sac umplut numai pe jumătate, pentru a putea fi cărat în spinare Si: (reg) tăbol. 2 sn Conținutul unui tăbultoc (1). 3 sm (Fig; dep) Persoană scundă și îndesată Si: (reg) tăbuieț (5).

tăbultoc n. Mold. 1. partea sacului plin de taină; 2. fig. scurt și gros. [Și tobultoc: v. tăbueț, dar de formațiune obscură].

tăbultóc n., pl. oace (dim. d. tăbol, format într’o limbă slavă din care a fost luat). Est. Tăbuĭeț. – Și tăbîltoc, tobîltoc, tobultoc și tomultoc. În Neam. Rom. Pop. 6, 716: tăbăltuc (tăgîrță).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

tăbultoc (= tăbîltoc (sac)) s. n., pl. tăbultoace

Intrare: tăbultoc (s.n.)
tăbultoc2 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N20)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • tăbultoc
  • tăbultocul
  • tăbultocu‑
plural
  • tăbultoace
  • tăbultoacele
genitiv-dativ singular
  • tăbultoc
  • tăbultocului
plural
  • tăbultoace
  • tăbultoacelor
vocativ singular
plural
tăbăltuc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tăbăltoc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tăbăltou
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tăbâtoc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tăboltoc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tobâltoc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tobultoc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
tomultoc
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)