O definiție pentru urtica

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

URTICA vb. refl. a face urticarie. (< urticarie)

Intrare: urtica
verb (V204)
Surse flexiune: MDN '08
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • urtica
  • urticare
  • urticat
  • urticatu‑
  • urticând
  • urticându‑
singular plural
  • urtichea
  • urticați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • urtichez
(să)
  • urtichez
  • urticam
  • urticai
  • urticasem
a II-a (tu)
  • urtichezi
(să)
  • urtichezi
  • urticai
  • urticași
  • urticaseși
a III-a (el, ea)
  • urtichea
(să)
  • urticheze
  • urtica
  • urtică
  • urticase
plural I (noi)
  • urticăm
(să)
  • urticăm
  • urticam
  • urticarăm
  • urticaserăm
  • urticasem
a II-a (voi)
  • urticați
(să)
  • urticați
  • urticați
  • urticarăți
  • urticaserăți
  • urticaseți
a III-a (ei, ele)
  • urtichea
(să)
  • urticheze
  • urticau
  • urtica
  • urticaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)