VALMĂ, vălmi, s. f. (Pop.) Mulțime, învălmășeală; p. ext. hărmălaie, tumult. ◊ Loc. adj. și adv. De-a valma = (care este) laolaltă; amestecat (în dezordine); claie peste grămadă. ◊ Expr. A da valma = a da buzna, a se repezi, a da năvală. – Cf. rus., ucr. valom [= valit’] „a veni buluc, a se îmbulzi”.

valmă sf [At: DOSOFTEI, V. S. februarie 77^v/8 / V: (îvr 5) ~loma / Pl: (rar, 11-14) vălmi, ~me / E: ucr валом (instrumentalul lui вал)] 1 (Îlav) De-a ~ma sau (înv) cu (ori în) de-a ~ma, a-~ma Împreună. 2 (Îal) Cu toții, fără deosebire. 3 (Îal) Claie peste grămadă. 4 (Îal) În dezordine. 5 (Îvr; îla; îf valoma) Cu de-a ~loma Unanim. 6 (Îlpp) De-a ~ma cu ... sau (rar) cu ... de-a ~ma Împreună cu ... 7 (Îal) Deodată cu ... 8-9 (Jur; înv, îljv) (În) de-a ~ma (Care este) în comun. 10 (Îvr; îlpp) A-~ma cu În devălmășie cu ... 11 Aglomerație. 12 Dezordine. 13 Agitație. 14 Forfotă. 13 (Pop; îe) A da ~ma A se năpusti.

valmă s.f. (pop.) 1 Învălmășeală, îmbulzeală; hărmălaie, tumult. ◊ Loc.adj., adv. De-a valma (cu...) = (care este) laolaltă, amestecat (în dezordine); claie peste grămadă, unul peste altul, (jur.; înv.) (În) de-a valma = (care este) în comun, în indiviziune. 2 Aglomerație, dezordine; agitație, forfotă. ◊ Expr. A da valma = a da buzna, a da năvală, a se năpusti. • pl. -e, vălmi. și (înv., reg.) valoma s.f. art. /<ucr. валом.

VALMĂ, vălmi, s. f. (Pop.) Mulțime, învălmășeală; p. ext. hărmălaie, tumult. ◊ Loc. adj. și adv. De-a valma = (care este) laolaltă; amestecat (în dezordine); claie peste grămadă. ◊ Expr. A da valma = a da buzna, a se repezi, a da năvală. – Cf. rus., ucr. valom [=valit] a veni buluc, a se îmbulzi.

VALMĂ, vălmi, s. f. Mulțime, învălmășeală; p. ext. hărmălaie, tumult. La acea valmă năprasnică de vaiete și blesteme se clăti încăperea din temelii. DELAVRANCEA, S. 95. Tinerețe, farmec, visuri... toate-s țăndări de vas frînt, Ce de mult pieriră-n valma răzvrătitelor talazuri. VLAHUȚĂ, O. A. 34. ◊ Loc. adj. și adv. De-a valma = laolaltă, amestecat; claie peste grămadă. Slujitoarele începură a aduce salam de Sibiu, brînzeturi, sardele, șuncă – bunătăți de-a valma. VORNIC, P. 228. O mare sală deșartă, mai ales cînd are-n fundul ei și-o scenă cu decorațiuni aruncate de-a valma, produce... o impresie foarte proastă. SLAVICI, O. I 338. Hroiot, oștean vestit, Ca să-i mai îmbărbăteze, de-a valma printre soldați, Se luptă. NEGRUZZI, S. I 122. Copiii săi creștea și era d-a valma și de o seamă cu cei boierești. PISCUPESCU, O. 24. Expr. A da valma = a da buzna, a năvăli, a se repezi. Cîțiva flăcăi... dau valma prin fete: mai le ciupesc, le mai sărută, DELAVRANCEA, S. 11.

a-valma [At: DOSOFTEI, V. S. 10 / E: a² + valma] (Îrg; iuz) 1-2 a, av (Care este) amestecat, fără distincție între lucruri disparate. 3-4 a, av (Care este) îngrămădit și în dezordine. 5-6 a, av (Care este) adunat împreună, fără deosebire de vârstă, rang, religie etc. 7 a Obștesc. 8 sf Obște. 9 sf Năvală. 10 a, av (Jur) (Care este) stăpânit în comun. 11 a (Jur) (D. investiții, beneficii sau pierderi) La care se participă în mod solidar.

valoma sfa vz valmă

valoma s.f. art. v. valmă.

valma f. confuziune: periră ’n valma răsvrătitelor talazuri ║ (de-a) 1. în comun; 2. într’un mod confuz. [Rus. VALOMŬ, cu duiumul, în massă (ca valurile mării)].

de-a valma V. valma.

válma (în de-a válma) loc. adv. (vsl. valŭmŭ, rus. válom, valit, cu grămada, în valurĭ, d. val, val; ceh. valem, valme, cu grămada, valmo, undulînd, curgînd răpede. Tot așa: sudalmă d. ung. szidalom. Cp. și cu aidoma). În comun, amestecat, la un loc, claĭe peste grămadă: a pune, a arunca de-a valma. V. podmol.

!valmă (pop.) s. f., art. valma, g.-d. art. vălmii (mai ales în expr.)

valmă s. f., pl. vălmi

valma (pop.; în expr.) s. f. art.

VALMĂ s. v. afluență, aflux, aglomerație, grămădeală, îmbulzeală, înghesuială, îngrămădeală, învălmășeală.

valmă s. v. AFLUENȚĂ. AFLUX. AGLOMERAȚIE. GRĂMĂDEALĂ. ÎMBULZEALĂ. ÎNGHESUIALĂ. ÎNGRĂMĂDEALĂ. ÎNVĂLMĂȘEALĂ.

valmă s. f. – În expresia de-a valma: claie peste grămadă. Sl. valŭmŭ, de la valŭ, cf. val (Cihac, II, 446; Tiktin), cf. rus. valom, ceh. valme. – Der. vălmaș (der. devălmaș), s. m. (coproprietar); (în)vălmăși, vb. (a amesteca, a arunca în dezordine; a confunda, a încurca, a zăpăci); (în)vălmășag, s. n. (amestec, luptă); (în)vălmășeală, s. f. (îngrămădire, încăierare); valmeș, adv. (amestecat, confuz).