25 de definiții pentru veșteji

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VEȘTEJI, veștejesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină veșted (1); a (se) ofili. 2. Refl. și intranz. Fig. (despre oameni) A-și pierde forța, vigoarea, vioiciunea; p. ext. a îmbătrâni, a (se) trece. 3. Tranz. Fig. A stigmatiza, a dezaproba, a înfiera. ♦ A păta, a dezonora. [Var.: vesteji, (pop.) veștezi vb. IV] – Din veșted.

veșteji [At: N. TEST. (1648), 16v/29 / V: vest~, (îvp) ~ezi, (îrg) vestezi / Pzi: ~jesc, 3 și: (îrg) ~jaște / Cj și: 3 (reg) să veștede / E: veșted] 1-2 vtfr (D. plante, părți ale lor etc.) A deveni sau a face să devină veșted (1) Si: a (se) îngălbeni, a (se) ofili, a (se) păli1. 3-4 vri (D. oameni sau d. părți ale corpului omenesc) A-și pierde vigoarea (din cauza bolii, a bătrâneții etc.) Si : a se consuma2 (4), a se uza. 5-6 vri (Pex; d. oameni) A îmbătrâni. 7-8 vri (Pex; d. oameni) A se fana (2). 9-10 vri (Fig; d. sentimente, însușiri ale oamenilor etc.) A scădea în intensitate. 11-12 vri (Pex; fig; d. sentimente, însușiri ale oamenilor etc.) A dispărea treptat. 13 vt (Liv) A dezonora. 14 vt (Liv) A stigmatiza. 15 vt (Liv) A condamna (1).

veșteji vb. IV. 1 refl., tr.fact. A deveni sau a face să devină veșted; a (se) ofili, a (se) îngălbeni; a (se) trece. S-au veștejit salcîmii și sălciile (STANCU). 2 refl., intr. Fig. (despre oameni sau despre părți ale corpului lor) A-și pierde forța, vigoarea, vioiciunea, a slăbi; ext. a îmbătrîni, a (se) trece. Cînd era necăjită... se veștejea (CA. PETR.). ♦ Fig. (despre sentimente, însușiri etc. ale oamenilor) A scădea în intensitate, ext., a dispărea, a pieri treptat; a înceta să mai existe. Dispoziția și expansivitatea profesorului se veștejiră dintr-o dată (GAL.). 3 tr. Fig. (calc după fr. „flétrir”) A stigmatiza, a dezaproba, a înfiera. ♦ Fig. A dezonora, a terfeli. • prez.ind. -esc. și vesteji, (pop.) veștezi vb. IV. /veșted + -i; cf. și fr. flétrir „a înfiera”.

VEȘTEJI, veștejesc, vb. IV. 1. Refl. și tranz. A deveni sau a face să devină veșted (1); a (se) ofili. 2. Refl. și intranz. Fig. (despre oameni) A-și pierde forța, vigoarea, vioiciunea; p. ext. a îmbătrâni, a (se) trece. 3. Tranz. Fig. A stigmatiza, a dezaproba, a înfiera. ♦ A păta, a dezonora. [Var.: vesteji, (pop.) veștezi, vb. IV.] – Din veșted.

VEȘTEJI, veștejesc, vb. IV. (Și în forma vesteji) 1. Refl. (Despre plante și părți ale lor) A-și pierde prospețimea, a deveni veșted, a începe să se usuce; a se ofili. Dacă o floare se vestejește, oare altă floare nu reînvie mult mai strălucitoare în primăvară? HOGAȘ, M. N. 110. Însă toamna a venit, Plopul meu s-a veștejit. BOLINTINEANU, O. 182. Florile s-au veștejit De cînd tu le-ai părăsit. ALECSANDRI, P. I 109. ◊ (Poetic) Se veștejește floarea frumoasei tinereți. ALECSANDRI, O. 80. (Tranz.) Mi-au luat-o, mi-au răpit-o și deodată au veștejit Floarea sufletului tînăr ce-nflorea l-al slavei soare. DAVILA, V. V. 101. 2. Refl. și (rar) intranz. (Despre oameni-și despre ceea ce ține de natura omenească) A se ofili, a slăbi, a lîncezi, a îmbătrîni; a se trece. Frumusețea veștejește, Dar înțelepciunea crește. PANN, P. V. III 147. Bade, de dragostea ta, M-am veștejit ca iarba. HODOȘ, P. P. 34. A pus fața la pămînt, Ci n-a pus-o să-nflorească, Ci-a pus-o să veștejească. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 148. ◊ Tranz. (Învechit și popular) Își veștejea fața de inimă rea. PANN, P. V. I 42. [Dragostele] m-au uscat, m-au vestejit Ca stejarul înfrunzit Cînd de brumă e atins. ALECSANDRI, P. P. 244. ♦ Tranz. Fig. A păta; a dezonora. Întreprinseră acum a da lui Potcoavă coroana frăține-său... vestejită de trei ani pe fruntea unui trîndav cirac al Porței otomane. HASDEU, I. V. 183. Femeia cea mîndră și ușure de minte calcă în picioare credința jurată soțului ei, vestejește onoarea sa și a familiei. FILIMON, C. 201. 3. Tranz. Fig. A stigmatiza, a înfiera. Îi veștejește faptele. – Variante: veștezi (ALECSANDRI, P. I 109, CONACHI, P. 12), vesteji vb. IV.

A VEȘTEJI ~esc tranz. 1) A face să se veștejească. 2) fig. (persoane) A condamna în mod public; a osândi; a stigmatiza; a blama; a înfiera. /Din veșted

A SE VEȘTEJI mă ~esc intranz. 1) (despre plante) A deveni veșted; a-și pierde vlaga și frăgezimea; a se ofili. 2) fig. (despre persoane) A-și pierde prospețimea fizică; a se ofili. /Din veșted

veștejì v. 1. a (se) face veșted: soarele veștejește florile; 2. fig. a altera frăgezimea, puritatea: necazurile au veștejit tinerețele sale; 3. a defăima, a necinsti: a veșteji reputațiunea cuiva.

VESTEJI vb. IV v. veșteji.

VEȘTEZI vb. IV v. veșteji.

veștejésc și (est) -zésc v. tr. (d. veșted, ca netezesc d. neted, ĭar -jesc supt infl. luĭ ș orĭ ca rătunzesc, -jesc). Fac veșted: soarele prea tare veștezește florile. Fig. Ofilesc: necazurile l-aŭ veștezit. Critic aspru, reprobez (după fr. flétrir): a veștezi purtarea unuĭ trădător. V. refl. Florile s’aŭ veștezit. – Vechĭ și P. P. și intr.: floarea veștezește.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

veșteji (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. veștejesc, 3 sg. veștejește, imperf. 1 veștejeam; conj. prez. 1 sg. să veștejesc, 3 să veștejească

veșteji (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. veștejesc, imperf. 3 sg. veștejea; conj. prez. 3 să veștejească

veșteji vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. veștejesc, imperf. 3 sg. veștejea; conj. prez. 3 sg. și pl. veștejească

veștejesc, -jească 3 conj., -jeam 1 imp.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VEȘTEJI vb. 1. v. ofili. 2. v. îmbătrâni.

VEȘTEJI vb. v. blama, condamna, dezaproba, fana, înfiera, proscrie, reproba, respinge, stigmatiza, trece.

veșteji vb. v. BLAMA. CONDAMNA. DEZAPROBA. FANA. ÎNFIERA. PROSCRIE. REPROBA. RESPINGE. STIGMATIZA. TRECE.

VEȘTEJI vb. 1. a (se) îngălbeni, a (se) ofili, a păli, a (se) trece, a (se) usca, (astăzi rar) a tînji, (pop.) a (se) gălbeni, (înv. și reg.) a seca, (reg.) a (se) petrece, a (se) pîhăvi, (prin Mold.) a (se) probăjeni, (prin Mold. și Transilv.) a (se) probozi, (Mold. și Bucov.) a (se) ugili. (O plantă care s-a ~.) 2. a îmbătrîni, a se trece, (înv.) a se învechi, a (se) mători. (X s-a ~ de tot!)

A se veștezi ≠ a-și reveni, a se înviora

Intrare: veșteji
verb (VT403)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • veșteji
  • veștejire
  • veștejit
  • veștejitu‑
  • veștejind
  • veștejindu‑
singular plural
  • veștejește
  • veștejiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • veștejesc
(să)
  • veștejesc
  • veștejeam
  • veștejii
  • veștejisem
a II-a (tu)
  • veștejești
(să)
  • veștejești
  • veștejeai
  • veștejiși
  • veștejiseși
a III-a (el, ea)
  • veștejește
(să)
  • veștejească
  • veștejea
  • veșteji
  • veștejise
plural I (noi)
  • veștejim
(să)
  • veștejim
  • veștejeam
  • veștejirăm
  • veștejiserăm
  • veștejisem
a II-a (voi)
  • veștejiți
(să)
  • veștejiți
  • veștejeați
  • veștejirăți
  • veștejiserăți
  • veștejiseți
a III-a (ei, ele)
  • veștejesc
(să)
  • veștejească
  • veștejeau
  • veșteji
  • veștejiseră
verb (VT403)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vesteji
  • vestejire
  • vestejit
  • vestejitu‑
  • vestejind
  • vestejindu‑
singular plural
  • vestejește
  • vestejiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vestejesc
(să)
  • vestejesc
  • vestejeam
  • vestejii
  • vestejisem
a II-a (tu)
  • vestejești
(să)
  • vestejești
  • vestejeai
  • vestejiși
  • vestejiseși
a III-a (el, ea)
  • vestejește
(să)
  • vestejească
  • vestejea
  • vesteji
  • vestejise
plural I (noi)
  • vestejim
(să)
  • vestejim
  • vestejeam
  • vestejirăm
  • vestejiserăm
  • vestejisem
a II-a (voi)
  • vestejiți
(să)
  • vestejiți
  • vestejeați
  • vestejirăți
  • vestejiserăți
  • vestejiseți
a III-a (ei, ele)
  • vestejesc
(să)
  • vestejească
  • vestejeau
  • vesteji
  • vestejiseră
vestezi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
verb (VT401)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • veștezi
  • veștezire
  • veștezit
  • veștezitu‑
  • veștezind
  • veștezindu‑
singular plural
  • veștezește
  • veșteziți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • veștezesc
(să)
  • veștezesc
  • veștezeam
  • veștezii
  • veștezisem
a II-a (tu)
  • veștezești
(să)
  • veștezești
  • veștezeai
  • veșteziși
  • veșteziseși
a III-a (el, ea)
  • veștezește
(să)
  • veștezească
  • veștezea
  • veștezi
  • veștezise
plural I (noi)
  • veștezim
(să)
  • veștezim
  • veștezeam
  • veștezirăm
  • veșteziserăm
  • veștezisem
a II-a (voi)
  • veșteziți
(să)
  • veșteziți
  • veștezeați
  • veștezirăți
  • veșteziserăți
  • veșteziseți
a III-a (ei, ele)
  • veștezesc
(să)
  • veștezească
  • veștezeau
  • veștezi
  • veșteziseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

veșteji, veștejescverb

  • 1. reflexiv tranzitiv A deveni sau a face să devină veșted (1.); a (se) ofili. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    sinonime: ofili
    • format_quote Dacă o floare se vestejește, oare altă floare nu reînvie mult mai strălucitoare în primăvară? HOGAȘ, M. N. 110. DLRLC
    • format_quote Însă toamna a venit, Plopul meu s-a veștejit. BOLINTINEANU, O. 182. DLRLC
    • format_quote Florile s-au veștejit De cînd tu le-ai părăsit. ALECSANDRI, P. I 109. DLRLC
    • format_quote poetic Se veștejește floarea frumoasei tinereți. ALECSANDRI, O. 80. DLRLC
    • format_quote Mi-au luat-o, mi-au răpit-o și deodată au veștejit Floarea sufletului tînăr ce-nflorea l-al slavei soare. DAVILA, V. V. 101. DLRLC
  • 2. reflexiv intranzitiv figurat (Despre oameni) A-și pierde forța, vigoarea, vioiciunea. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Frumusețea veștejește, Dar înțelepciunea crește. PANN, P. V. III 147. DLRLC
    • format_quote Bade, de dragostea ta, M-am veștejit ca iarba. HODOȘ, P. P. 34. DLRLC
    • format_quote A pus fața la pămînt, Ci n-a pus-o să-nflorească, Ci-a pus-o să veștejească. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 148. DLRLC
    • format_quote tranzitiv învechit popular Își veștejea fața de inimă rea. PANN, P. V. I 42. DLRLC
    • format_quote tranzitiv învechit popular [Dragostele] m-au uscat, m-au vestejit Ca stejarul înfrunzit Cînd de brumă e atins. ALECSANDRI, P. P. 244. DLRLC
  • 3. tranzitiv figurat A condamna în mod public. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Îi veștejește faptele. DLRLC
    • 3.1. Dezonora, păta. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Întreprinseră acum a da lui Potcoavă coroana frăține-său... vestejită de trei ani pe fruntea unui trîndav cirac al Porței otomane. HASDEU, I. V. 183. DLRLC
      • format_quote Femeia cea mîndră și ușure de minte calcă în picioare credința jurată soțului ei, vestejește onoarea sa și a familiei. FILIMON, C. 201. DLRLC
etimologie:
  • veșted DEX '09 DEX '98 NODEX

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.