violaceu, ~ee [At: LB / P: vi-o~ / V: (îvr) ~ciu, ~ațiu a / Pl: ~ei, ~ee / E: lat violaceus, -a, um, fr violacé] 1 a Care se apropie de violet (4). 2 a Care are nuanțe de violet (4). 3-4 sni Culoare violacee (1-2). 5 sn (Lpl; rar) Nuanțe care bat în violet (4).

violaceu, -cee adj., s.n., s.f. 1 adj. Care bate în violet, care are nuanțe de violet. 2 s.n. Culoarea violacee. 3 s.f. (bot.; la pl.) Familie de plante erbacee, rar lemnoase, cu frunzele simple, alterne, cu florile de obicei bisexuate, zigomorfe, cu pinten, mai rar actinomorfe, și cu fructul o capsulă (sau o bacă); (și la sg.) plantă care face parte din această familie. • sil. vi-o-. pl. -cei, -cee. /<fr. violacé, violacées, lat. violacĕus, -a, -um.

VIOLACEU, -EE, violacei, -ee, adj. Care bate în violet. Trebuie să fi alergat. în dumbrava de stejari din care lanțul violaceu al munților de graniță pare așa de apropiat. CĂLINESCU, E. 133.

VIOLACEU, -EE adj. Care bate în violet, care are nuanțe de violet; vinețiu. // s.n. Culoare care are aceste nuanțe. [Pron. vi-o-. / cf. fr. violacé, lat. violaceus].

VIOLACEU, -EE I. adj., s. n. (de) culoare care bate în violet, cu nuanțe de violet. II. s. f. pl. familie de plante dicotiledonate dialipetale, erbacee: micșuneaua. (< fr. violacé/es/, lat. violaceus)

VIOLACEU ~e (~i, ~e) Care are culoarea apropiată de cea violetă; care bate în violet; cu nuanță violetă. /<fr. violace, lat. violaceus

violaciu, ~ie a vz violaceu

violațiu, ~ie a vz violaceu

violaceu² (desp. vi-o-) s. n., art. violaceul

violaceu¹ (desp. vi-o-) adj. m., pl. violacei; f. sg. și pl. violacee

*violaceu² (vi-o-) s. n., art. violaceul

violaceu¹ (vi-o-) adj. m., pl. violacei; f. sg. și pl. violacee

violaceu adj. m. (sil. vi-o-), pl. violacei; f. sg. și pl. violacee

violaceu, -cee.