17 definiții pentru voloc

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VOLOC, voloace, s. n. Plasă lungă de pescuit în apele mari, prevăzută la cele două capete cu câte un băț gros, ceea ce permite pescarului să o tragă prin apă și mai ales pe fundul apei. [Var.: volog s. n.] – Din rus., ucr. volok.

VOLOC, voloace, s. n. Plasă lungă de pescuit în apele mari, prevăzută la cele două capete cu câte un băț gros, ceea ce permite pescarului să o tragă prin apă și mai ales pe fundul apei. [Var.: volog s. n.] – Din rus., ucr. volok.

voloc sn [At: (a. 1665) IORGA, S. D. V, 39 / V: (reg) vălog, ~og / Pl: ~oace, (reg) ~uri / E: rs, ucr волок] 1 Plasă lungă de pescuit în apele mari, prevăzută la cele două capete cu câte un băț gros, care îi permite pescarului să o tragă prin apă și mai ales pe fundul apei. 2 (Prc) Împletitură din fire textile, cu ochiuri mari, din care se fac diferite obiecte Si: fileu (1), plasă, rețea. 3 (Înv; fig) Șir compact de oameni care încercuiesc pe cineva ca îl prindă. 4 (Reg) Sac în care se dă nutreț cailor.

voloc s.n. Plasă lungă de pescuit în apele mari, de formă dreptunghiulară, prevăzută la cele două capete cu cîte un băț gros, cu ajutorul cărora poate fi trasă prin apă și mai ales pe fundul apei. Pretutindeni, de la pîraiele Carpaților pînă-n noianele Dunării și bugazurile mării, mi-am azvîrlit undița și mi-am înmuiat volocul (VOIC.). ◊ Loc.vb. A trage cu volocul v. trage. ◊ Compar. Gonașii cuprind o bucată de codru ca un voloc și vin hăulind (SADOV.). • pl. -oace, (reg.) -uri. și volog s.n. /<rus., ucr. волок.

VOLOC, voloace, s. n. Plasă de pescuit în apele mari, prevăzută la cele două capete cu cîte un băț gros, cu ajutorul cărora se întinde în apă. V. mreajă. Să nu cumva să vă mai vîrîți cu voloacele în iazul de la Miroslava. SADOVEANU, N. P. 358. Abia de mai ținea în ițele ei învechita haină a lăutarului, sămănînd mai mult a voloc decît a antereu. GANE, N. II 151. ♦ Mulțime compactă de pești sau, figurat, de oameni. Au înțesat tăriile codrului de dincolo de Șiret cu voloc de oameni. SADOVEANU, N. P. 66. Țăranii lui Tomșa făcuseră voloc și cercetau prin zăvoaiele Prutului pe fugari. id. o. VII 15. – Variantă: volog (ISPIRESCU, L. 179) s. n.

VOLOC ~oace n. Unealtă de pescuit, folosită în ape puțin adânci, constând dintr-o plasă întinsă pe un suport de lemn, care este trasă prin apă. /<rus. volok

voloc n. Mold. plasă (mai mică ca năvodul). [Rus. VOLOKŬ (din VOLOČITI, a târî)].

volóc și -óg n., pl. oace (rus. vólok, d. voločitĭ, a tîrî; volokúša, năvod; bg. vlak, plasă. V. năvoloacă). Est. Plasă (de prins pește) purtată de doĭ oamenĭ. V. orie.

VOLOG s. n. v. voloc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

voloc (-oace), s. n. – Plasă de pescuit în apele mari. – Var. volog. Rus. volok (Miklosich, Slaw. Elem., 17; Cihac, II, 462; Tiktin), cf. sb., cr., slov. vlok.

Intrare: voloc
substantiv neutru (N20)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • voloc
  • volocul
  • volocu‑
plural
  • voloace
  • voloacele
genitiv-dativ singular
  • voloc
  • volocului
plural
  • voloace
  • voloacelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N21)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • volog
  • vologul
  • vologu‑
plural
  • voloage
  • voloagele
genitiv-dativ singular
  • volog
  • vologului
plural
  • voloage
  • voloagelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

voloc, voloacesubstantiv neutru

  • 1. Plasă lungă de pescuit în apele mari, prevăzută la cele două capete cu câte un băț gros, ceea ce permite pescarului să o tragă prin apă și mai ales pe fundul apei. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    diminutive: volocel
    • format_quote Să nu cumva să vă mai vîrîți cu voloacele în iazul de la Miroslava. SADOVEANU, N. P. 358. DLRLC
    • format_quote Abia de mai ținea în ițele ei învechita haină a lăutarului, sămănînd mai mult a voloc decît a antereu. GANE, N. II 151. DLRLC
    • 1.1. Mulțime compactă de pești sau, figurat, de oameni. DLRLC
      • format_quote Au înțesat tăriile codrului de dincolo de Siret cu voloc de oameni. SADOVEANU, N. P. 66. DLRLC
      • format_quote Țăranii lui Tomșa făcuseră voloc și cercetau prin zăvoaiele Prutului pe fugari. SADOVEANU, O. VII 15. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.