6 definiții pentru vorovaci
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
vorovaci, ~ace [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 72v/30 / Pl: ~, ~ace / E: vorovi + -aci] (Îvr) 1-2 sm, a Vorbăreț (1-2). 3 a Elocvent (5).
vorovaci, -ce adj. (înv., reg.) Care este vorbăreț, guraliv, limbut; care este convingător. • pl. -ci, -ce. /vorovi + -aci; cf. ucr. говорючий.
- sursa: DEXI (2007)
- adăugată de claudiad
- acțiuni
VOROVACI adj. și s. m. (Mold.) (Om) vorbăreț, elocvent. Cîndai să nu ne cumva smentească pre unii din noi, cu acea limbă a lui vorovace. DOSOFTEI, VS. De celea ce singură firea scîrîndăvindu-să fuge, acelea vorovaciul îndrăzneț preste fire le urcă. CANTEMIR, IST.; cf. NCCD (gl.). Etimologie: voroavă + suf. -aci. Cf. v r e v i t o r.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
vorovácĭ, -ce adj. (d. voroavă). Dos. Cant. Vorbăreț, elocŭent.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
VOROVACI s., adj. v. clănțău, flecar, guraliv, limbut, palavragiu, vorbă-lungă, vorbăreț.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
vorovaci s., adj. v. CLĂNȚĂU. FLECAR. GURALIV. LIMBUT. PALAVRAGIU. VORBĂ-LUNGĂ. VORBĂREȚ.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
| adjectiv (A115) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||