22 de definiții pentru vrajbă

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VRAJBĂ, vrajbe, s. f. Dușmănie, ură, vrăjmășie, dezbinare, zâzanie; ceartă. – Din sl. vražĭda.

vrajbă sf [At: COD. VOR2, ap. TDRG / Pl: ~be, (pop) vrăjbi / E: vsl вражьда] 1 Dușmănie (1). 2 Divergență de opinii și de interese între membrii aceluiași grup Si: dezbinare (3), (înv) vrăjbie (3). 3 Stare conflictuală ireconciliabilă între două sau mai multe persoane Si: (înv) vrăjbie (4). 4 Ceartă (1). 5 (Îe) A face (sau a băga, pop, a vârî) ~ A provoca discordie. 6 (Îae) A urzi intrigi.

vrajbă s.f. (adesea în legătură cu vb. ca „a face” formează loc.vb.) (Stare de) neînțelegere, dezbinare, discordie, disensiune (provocată de nepotriviri de interese, de idei etc.); (atitudine, manifestare etc. de) dușmănie, ură; învrăjbire, dezbinare; ceartă. Aflînd despre vrajba celor doi cumnați, a stăruit de i-a împăcat (CAR.). ◊ Loc.vb. A ridica vrajbă v. ridica. ◊ Expr. A băga vrajbă v. băga. A vîrî vrajbă v. vîrî. ♦ (înv.) Război, răscoală. La această vrajbă din fundul mării Iacă un voinic iese fără veste (BUD.). • pl. -e, (înv., pop.) vrăjbi. și (reg.) vrajmă s.f. /<sl. veche вражьда.

VRAJBĂ, vrajbe, s. f. Dușmănie, ură, vrăjmășie, dezbinare, zâzanie; ceartă. – Din sl. vražĩda.

VRAJBĂ, vrajbe, s. f. Ceartă, neînțelegere, dușmănie, dezbinare. V. vrăjmășie. Tocmai cînd se mai potoli vrajba, sosi și Pavel Tunsu cu o mutră jalnică de parc-ar fi venit de la un mort. REBREANU, R. II 41. Cele răle să se spele, cele bune să s-adune; vrajba dintre noi să piară și neghina din ogoară. CREANGĂ, A. 60. Să vedeți voi certe, Lupte, vrajbe-ntre boieri, Pentru scaun și averi! ALECSANDRI, P. II 107. ◊ Expr. A băga vrajbă v. băga (II 3). – Pl. și: vrăjbi. – Variantă: vrajmă (ISPIRESCU, U. 2) s. f.

VRAJBĂ ~e f. Atitudine dușmănoasă; vrăjmășie; ură; ostilitate; dușmănie. *A fi în ~ cu cineva a fi în relații rele cu cineva; a fi certat cu cineva. A semăna (sau a băga) ~ a răspândi dușmănie. [G.-D. vrajbei] /<sl. vražida

vrajbă f. desbinare: vrajba dintre noi să piară CR. [Slav. VRAJIBA, inimiciție].

vrájbă f., pl. e și vrăjbĭ (vsl. vražĭda, dușmănie, confundat cu vražĭba, magie, vrajă; ceh. vražba, ură mortală. V. vrăjmaș). Dușmănie, dezbinare, rivalitate; era mare vrajbă între eĭ. – În Munt. vest și vrajmă (Isp. 2, 66).

vrajmă f. vrajbă (ISP.). [Variantă fonetică paralelă cu vrajbă].

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vrajbă s. f., g.-d. art. vrajbei; pl. vrajbe

vrajbă s. f., g.-d. art. vrajbei; pl. vrajbe

vrajbă s. f., g.-d. art. vrajbei; pl. vrajbe

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VRAJBĂ s. 1. v. neînțelegere. 2. v. dușmănie.

VRAJBĂ s. 1. animozitate, ceartă, conflict, dezacord, dezbinare, diferend, discordie, discuție, disensiune, dispută, divergență, gîlceavă, învrăjbire, litigiu, neînțelegere, zîzanie, (înv. și pop.) price, pricină, sfadă, (pop. și fam.) cîrcotă, dihonie, rîcă, (pop.) harță, (înv. și reg.) pricaz, scîrbă, toi, (reg.) bucluc, hîră, poancă, sfădălie, zoală, (Mold. și Transilv.) poară, (Bucov. și Transilv.) șcort, (înv.) dezunire, gîlcevire, împoncișare, județ, neașezare, neunire, pîră, pricinuire, pricire, prigoană, prigonire, zavistie, zurbavă, (grecism înv.) filonichie, (fig.) ciocnire. (~ continuă dintre două persoane.) 2. animozitate, discordie, dușmănie, învrăjbire, ostilitate, pornire, ură, vrăjmășie, zîzanie, (livr.) inimiciție, (înv. și pop.) price, (pop. și fam.) dihonie, (pop.) pică, (înv. și reg.) ceartă, pizmă, pizmuire, scîrbă, (Mold.) poxie, (înv.) mozavirie, neprietenie, patos, scandală, sfadă, urîciune, vrăjbie, (latinism înv.) rancoare. (Ce e ~ asta neîmblînzită între voi?)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

vrajbă (-ăjbi), s. f. – Discordie, dușmănie, ură, conflict, gîlceavă. – Var. vrajmă. Sl. vražĭda (Miklosich, Slaw. Elem., 17; Cihac, II, 464; Tiktin; Conev 99), pentru schimbul de suf., cf. ceh. vražba, pol. wrožba.Der. (în)vrăjbi, vb. (a dușmăni); (în)vrăjbitor, adj. (instigator, ațîțător); vrăjbie, s. f. (discordie; răzbunare), înv.; vrăjmaș, s. m. (dușman; adj., ostil), de la var. (după Tiktin, în loc de *vrăjbnaș; după Candrea, în loc de *vrajbăn < sl. vražĭdĭbĭnŭ); vrăjmășesc, adj. (ostil); vrăjmășește, adv. (dușmănește, cu ostilitate); vrăjmăși (var. învrăjmăși, înv. vrăjmășui), vb. (a dușmăni, a face gîlceavă); vrăjmășie, s. f. (dușmănie).

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

vrajmă, vrajme, s.f. (înv. și reg.) V. vrajbă.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a semăna vrajbă / zâzanie expr. a învrăjbi.

Intrare: vrajbă
vrajbă1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vrajbă
  • vrajba
plural
  • vrajbe
  • vrajbele
genitiv-dativ singular
  • vrajbe
  • vrajbei
plural
  • vrajbe
  • vrajbelor
vocativ singular
plural
vrajbă2 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F51)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vrajbă
  • vrajba
plural
  • vrăjbi
  • vrăjbile
genitiv-dativ singular
  • vrăjbi
  • vrăjbii
plural
  • vrăjbi
  • vrăjbilor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • vrajmă
  • vrajma
plural
  • vrajme
  • vrajmele
genitiv-dativ singular
  • vrajme
  • vrajmei
plural
  • vrajme
  • vrajmelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vrajbă, vrajbesubstantiv feminin

  • 1. Atitudine dușmănoasă. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Tocmai cînd se mai potoli vrajba, sosi și Pavel Tunsu cu o mutră jalnică de parc-ar fi venit de la un mort. REBREANU, R. II 41. DLRLC
    • format_quote Cele răle să se spele, cele bune să s-adune; vrajba dintre noi să piară și neghina din ogoară. CREANGĂ, A. 60. DLRLC
    • format_quote Să vedeți voi certe, Lupte, vrajbe-ntre boieri, Pentru scaun și averi! ALECSANDRI, P. II 107. DLRLC
    • chat_bubble A băga (?) (sau a semăna) vrajbă = a răspândi dușmănie. DLRLC NODEX
    • chat_bubble A fi în vrajbă cu cineva = a fi în relații rele cu cineva; a fi certat cu cineva. NODEX
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.