23 de definiții pentru vâșca

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

VÂȘCA, vâșc, vb. I. Intranz. (Reg.) 1. A se mișca din loc; a se urni, a se clinti. ♦ A se foi, a forfoti. 2. Fig. A cârti, a murmura. – Et. nec.

VÂȘCA, vâșc, vb. I. Intranz. (Reg.) 1. A se mișca din loc; a se urni, a se clinti. ♦ A se foi, a forfoti. 2. Fig. A cârti, a murmura. – Et. nec.

vâșca1 vi [At: KLEIN, D. / V: (reg) vâsca, vâscări, vâsgăi, ~căi, ~câi, ~cări, ~șgăi, vișgăi, vușca / E: ns cf ucr вештатися] 1 (Reg; mai ales în construcții negative) A se mișca din loc. 2 (Reg; mai ales în construcții negative) A se foi1 (7). 3 (Reg; mai ales în construcții negative) A se zbate să scape. 4 (Reg; spc; d. câini) A-și mișca mereu coada (când se gudură). 5 (Reg; fig) A forfoti (1). 6 (Trs; Mol; fig) A cârti (1). 7 (Trs; înv; fig) A căuta un pretext pentru a se eschiva de la ceva. 8 (Reg; fig) A face față într-o anumită activitate sau într-o situație Si: a se descurca.

vîșca vb. I. intr. (reg.) 1 A se mișca din loc; a se urni, a se clinti; a se agita, a se foi. O nălucă neagră vîșca prin frunzare (SADOV.). 2 (despre cîini) A da din coadă. 3 fig. A cîrti, a murmura. Și boierii n-au încotro, măi, cît îs ei de boieri! Se supun lui conu Iordache, fără să vîșcăie (CE. PETR.). • prez.ind. vîșc. și vîșcăi vb. IV. /cf. ucr. вешмамися.

VÎȘCA, vîșc, vb. I. Intranz. (Regional) 1. A se mișca din loc; a se urni, a se clinti. În tăcere, din vreme în vreme, găteje pîrîiau prin țîhlișuri și cîte o nălucă neagră vîșca prin frunzare. SADOVEANU, O. I 62. Acum nu mai putea vîșca nici la dreapta, nici la stînga. SLAVICI, V. P. 121. Iarna tot mi-i mai binișor, mai vîșc încoace, încolea. CONTEMPORANUL, VI 505. ◊ A forfoti. Vai de mine, Ioane, doar e plin satul de ele [de femei], vîșcă satul ca un sac umplut cu viermi. V. ROM. februarie 1952, 170. 2. Fig. A crîcni, a cîrti, a murmura. Am angajați de ajuns, chiar și pe anul viitor; și i-am prins mai ieften decît ciocoiul, și cu mine nu vîșcă, trebuie să muncească. CONTEMPORANUL, VII 14. – Variantă: vîșcăi (C. PETRESCU, O. P. II 128) vb. IV.

vîșc, a á v.intr. (var. din mișc). Nord. Mă mișc răpede și-mĭ schimb locu (vorbind de peștĭ cînd îĭ pîndeștĭ ca să-ĭ loveștĭ cu ostia). Mă mișc puțin (ca să scap): băĭetanu n’are’ncotro vîșca (Drum drept, 1916, 377).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

vâșca (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 1 sg. vâșc, 2 sg. vâști, 3 vâșcă; conj. prez. 1 sg. să vâșc, 3 să vâște

vâșca (a ~) (reg.) vb., ind. prez. 2 sg. vâști, 3 vâșcă; conj. prez. 3 să vâște

vâșca vb., ind. prez. 1 sg. vâșc, 3 sg. și pl. vâșcă; conj. prez. 3 sg. și pl. vâște

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

VÂȘCA vb. v. agita, clătina, clinti, colcăi, deplasa, foi, forfoti, frământa, furnica, mișca, mișui, mișuna, muta, roi, urni, viermui.

vîșca vb. v. AGITA. CLĂTINA. CLINTI. COLCĂI. DEPLASA. FOI. FORFOTI. FRĂMÎNTA. FURNICA. MIȘCA. MIȘUI. MIȘUNA. MUTA. ROI. URNI. VIERMUI.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

vîșca (-c, at), vb. – A se mișca, a face o mișcare. – Var. vîșcîi. Creație expresivă, cf. fîșcîi (Scriban se gîndește la o legătură cu mișca, care nu pare probabilă).

Intrare: vâșca
verb (V17)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vâșca
  • vâșcare
  • vâșcat
  • vâșcatu‑
  • vâșcând
  • vâșcându‑
singular plural
  • vâșcă
  • vâșcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vâșc
(să)
  • vâșc
  • vâșcam
  • vâșcai
  • vâșcasem
a II-a (tu)
  • vâști
(să)
  • vâști
  • vâșcai
  • vâșcași
  • vâșcaseși
a III-a (el, ea)
  • vâșcă
(să)
  • vâște
  • vâșca
  • vâșcă
  • vâșcase
plural I (noi)
  • vâșcăm
(să)
  • vâșcăm
  • vâșcam
  • vâșcarăm
  • vâșcaserăm
  • vâșcasem
a II-a (voi)
  • vâșcați
(să)
  • vâșcați
  • vâșcați
  • vâșcarăți
  • vâșcaserăți
  • vâșcaseți
a III-a (ei, ele)
  • vâșcă
(să)
  • vâște
  • vâșcau
  • vâșca
  • vâșcaseră
verb (V343)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • vâșcăi
  • vâșcăire
  • vâșcăit
  • vâșcăitu‑
  • vâșcăind
  • vâșcăindu‑
singular plural
  • vâșcăie
  • vâșcăiți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • vâșcăi
(să)
  • vâșcăi
  • vâșcăiam
  • vâșcăii
  • vâșcăisem
a II-a (tu)
  • vâșcăi
(să)
  • vâșcăi
  • vâșcăiai
  • vâșcăiși
  • vâșcăiseși
a III-a (el, ea)
  • vâșcăie
(să)
  • vâșcăie
  • vâșcăia
  • vâșcăi
  • vâșcăise
plural I (noi)
  • vâșcăim
(să)
  • vâșcăim
  • vâșcăiam
  • vâșcăirăm
  • vâșcăiserăm
  • vâșcăisem
a II-a (voi)
  • vâșcăiți
(să)
  • vâșcăiți
  • vâșcăiați
  • vâșcăirăți
  • vâșcăiserăți
  • vâșcăiseți
a III-a (ei, ele)
  • vâșcăie
(să)
  • vâșcăie
  • vâșcăiau
  • vâșcăi
  • vâșcăiseră
vușca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vișgăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vâșgăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vâșcâi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vâșcări
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vâsgăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vâsca
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
vâscăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

vâșca, vâșcverb

regional
  • 1. A se mișca din loc; a se urni, a se clinti. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote În tăcere, din vreme în vreme, găteje pîrîiau prin țîhlișuri și cîte o nălucă neagră vîșca prin frunzare. SADOVEANU, O. I 62. DLRLC
    • format_quote Acum nu mai putea vîșca nici la dreapta, nici la stînga. SLAVICI, V. P. 121. DLRLC
    • format_quote Iarna tot mi-i mai binișor, mai vîșc încoace, încolea. CONTEMPORANUL, VI 505. DLRLC
    • 1.1. A se foi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: forfoti
      • format_quote Vai de mine, Ioane, doar e plin satul de ele [de femei], vîșcă satul ca un sac umplut cu viermi. V. ROM. februarie 1952, 170. DLRLC
  • 2. figurat Crâcni, cârti, murmura. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Am angajați de ajuns, chiar și pe anul viitor; și i-am prins mai ieften decît ciocoiul, și cu mine nu vîșcă, trebuie să muncească. CONTEMPORANUL, VIII 14. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.