O definiție pentru zbârgi
Dicționare etimologice
Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.
ZBÎRGI, pers. 3 zbîrgește, vb. IV. Refl. (Mold.; Despre vreme) A se înrăutăți, a se strica. (din zbîr)
Intrare: zbârgi
zbârgi
| verb (V407) | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
| — | — | ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) | — | — | — | — | — | |
| a II-a (tu) | — | — | — | — | — | ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) | — | — | — | — | — | |
| a II-a (voi) | — | — | — | — | — | ||
| a III-a (ei, ele) | — | — | — | — | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)