25 de definiții pentru zgândări

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZGÂNDĂRI, zgăndăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) irita o rană, o bubă etc. rupând-o, scărpinând-o, râcâind-o. ♦ Tranz. Fig. A ațâța, a întărâta, a sâcâi; a răscoli, a readuce în memorie lucruri triste. – Et. nec.

zgândări [At: SĂULESCU, HR. I, 14/18 / V: (pop) ~ra, (reg) ~rî (Pzi: 3 zgândărăște), zgâdări, zgâdăra, zgâdâri, zgădări / S și: sg~ / Pzi: ~resc și zgândăr / E: nct] 1 vt (C. i. foc, cărbuni, jar etc.) A mișca (cu un instrument) pentru a face să ardă mai bine Si: a răscoli, a răvăși, a scormoni (1), (pfm) a scociorî (1), (îrg) a scărmăna, (înv) a socoti, (reg) a râcâi1 (1), a scorni. 2 vt (Fig) A aduce într-o stare de enervare Si: a agasa (1), a ațâța (11), a enerva (6), a indispune, a irita, a întărâta, a plictisi, a scormoni, a sâcâi (1), a stârni, a supăra, a surescita, (liv) a tracasa, (îrg) a scociorî, (înv) a scârbi, (reg) a chihăi2 (2), a zăhăi (4), a zăhătui2 (1), (arg) a șucări. 3 vt (Reg) A rade puțin deasupra. 4 vt (Pex) A zgâria (4). 5 vt (Pfm; d. păsări, animale și oameni) A râcâi1 (1). 6 vt (Pfm; d. păsări, animale și oameni) A scormoni (1). 7 vt (Îvr; fig) A cerceta în profunzime Si: (pfm) a scociorî. 8 vt (C. i. răni, bube etc.) A freca (repetat) cu unghiile, cu degetele sau cu un obiect tare, producând iritare, inflamare etc. Si: a scărpina (1), a zădărî (6), (reg) a zgăibi, a (se) zgâbui, a zgâi (2), a zgâmăi (1), a zgămuși (1), a zgânceli (2), a zgânciori. 9 vt (Fig) A readuce în memorie lucruri neplăcute provocând întristare, durere, necaz etc. 10 vt A lovi (repetat). 11-12 vt (C. i. coardele vocale ale omului sau ale unor instrumente muzicale) A zdrăngăni (6-7). 13-14 vtr A se zgudui (1-2). 15 vrr (Reg; îe) A se ~ de păr A se bate (126).

ZGÂNDĂRI, zgândăresc, vb. IV. Tranz. și refl. A(-și) irita o rană, o bubă etc. rupând-o, scărpinând-o, râcâind-o. ♦ Tranz. Fig. A ațâța, a întărâta, a sâcâi; a răscoli, a readuce în memorie lucruri triste. – Et. nec.

A ZGÂNDĂRI ~esc tranz. 1) (pământ, gunoi, paie etc.) A răscoli dând la o parte straturile de deasupra; a scormoni; a scurma. 2) (focul, jăraticul) A amesteca (cu ceva) pentru a arde mai tare; a răscoli; a scormoni; a zădărî. 3) (răni, bube) A irita prin rupere sau scărpinare. 4) fig. (sentimente, amintiri etc.) A readuce în memorie (producând durere sufletească); a scormoni; a răscoli. 5) fig. (ființe) A aduce în mod intenționat într-o stare de iritare; a ațâța; a incita; a stârni; a întărâta. /Orig. nec.

zgîndări vb. IV. tr. 1 (compl. indică răni, bube etc.) A irita rupînd, scărpinînd, rîcîind. ♦ Fig. A răscoli, a readuce în memorie lucruri triste. Se simțeau cu toții îndemnați să zgîndăre asemenea amintiri scumpe sufletului fiecăruia (GALAN). 2 (compl. indică focul, cărbunii, jarul etc) A mișca (cu un instrument) pentru a face să se învioreze, să ardă mai bine; a răscoli. Zgîndăre cenușa absent (CA. PETR.). 3 Fig. A aduce într-o stare de enervare; a ațîța, a întărîtă, a sîcîi. Mie ce-mi zgîndărea curiozitatea era altceva, tocmai ce scăpase tuturor celorlalți din vedere (M. I. CAR.). 4 (compl. indică coardele unor instrumente muzicale) A face să vibreze (nearmonios). ♦ Ext. A cînta (prost) la un instrument cu coarde. • prez.ind. -esc. /etimol. nec.

ZGÎNDĂRI, zgîndăresc și (rar) zgîndăr, vb. IV. Tranz. 1. A răscoli, a scormoni (mai ales cenușa, cărbunii, focul). Privește în pămînt și tot zgîndărește țerna cu vîrful bocancului. CAMILAR, N. I 375. Zgîndărea cu ciomagul cărbunii potoliți. La TDRG. ♦ Fig. A atinge, a înțepa, a îmboldi. Nouă nu ne dai un păhărel, vere? se linguși Holbea, zgîndărindu-l cu arcușul. REBREANU, I. 21. 2. Fig. A ațîța, a întărită, a irita, a sîcîi. Oamenilor tot le place să-l zgîndăre, că nu-i stă gura și-i bun și acum de șotii. CAMIL PETRESCU, O. II 283. Numai cucoana e de vină, domnule prefect, c-a venit aci, peste noi, să ne zgîndăre necazurile! REBREANU, R. II 95. Zgîndărit amarnic de conștiință, procurorul s-a hotărît să reia firul cercetărilor, cu lotul pe altă cale. POPA, V. 94. ◊ Refl. pas. Au cerut să-i mai deie, zicînd că cu fărmătura asta de carne numai i s-au zgîndărit foamea. SBIERA, P. 83. 3. A rîcîi, a scociorî o rană, o bubă etc. Cînd unuia nu i se închide rana, e luat la ochi: nu cumva și-o zgîndărește singur cu un cui, cu-o surcea, ca să nu se ducă pe front ori la corvoadă? PAS, Z. III 251. Ce tot îți zgîndărești buba și n-o lași să se usuce? PAMFILE, la CADE. 4. A rade ușor, pe deasupra; a zgîria. Zgîndărește... oleacă de tencuială de pe părete. MARIAN, la CADE. 5. A atinge ușor coardele unui instrument muzical, pentru a scoate tonuri; a cînta. A înnebunit și cobza, și Ciupitul care-o strînge în brațe și-o zgîndări. STANCU, D. 76. Lăutarul care zgîndără țambalul, cîntă. id. ib. 181.

ZGÎNDĂRI, zgîndăresc, vb. IV. Tranz. 1. A răscoli, a scormoni, a rîcîi. ♦ Fig. A ațîța, a întărîta, a sîcîi. 2. A irita o rană, o bubă etc. 3. A atinge ușor coardele unui instrument muzical; a zdrăngăni.

sgândărì v. 1. a ațâța: nu sgândări focul; 2. a irita: a sgândări o rană; 3. fig. a atinge în treacăt: a sgândări o chestiune. [Origină necunoscută].

zgîndărésc v. tr. (cp. cu zgăncĭulesc). Scurm (zgîĭm) o bubă, tot umblu la ĭa, o ațîț. Fig. Ațîț, irit, provoc: a zgîndări lucrurĭ uĭtate, a zgîndări un dușman. V. zgîriĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!zgândări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. zgândăr/zgândăresc, 3 sg. zgândăre/zgândărește, imperf. 1 zgândăream; conj. prez. 1 sg. să zgândăr/să zgândăresc, 3 să zgândăre/să zgândărească

zgândări (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgândăresc / zgândăr, imperf. 3 sg. zgândărea conj. prez. 3 să zgândărească / să zgândăre

zgândări vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgândăresc, imperf. 3 sg. zgândărea; conj. prez. 3 sg. și pl. zgândărească

zgîndări (ind. prez. 1 sg. și 3 pl. zgîndăresc)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZGÂNDĂRI vb. 1. a (se) râcâi, (pop.) a (se) scociorî, a (se) zădărî, (reg.) a (se) zgâncili, (Olt.) a (se) zgâmăi. (Nu-ți mai ~ rana.) 2. v. scormoni.

ZGÂNDĂRI vb. v. ațâța, stârni, zdrăngăni.

zgîndări vb. v. AȚÎȚA. STÎRNI. ZDRĂNGĂNI.

ZGÎNDĂRI vb. 1. a (se) rîcîi, (pop.) a (se) scociorî, a (se) zădărî, (reg.) a (se) zgîncili, (Olt.) a (se) zgîmăi. (Nu-ți mai ~ rana.) 2. a răscoli, a, scormoni, (pop.) a scociorî. (~ jarul ca să întețească focul.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZGÎNDĂRI, zgîndăresc, vb.1. A rîcîi o rană nevindecată. – 2. A irita, a excita. – Var. zgîndări. Origine necunoscută, dar probabil expresivă. Legătura cu sl. žigati „a arde” (Cihac, II, 158) nu pare posibilă; cu sgănciuli (Scriban) nu se potrivește.

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

zgândări, zgândăresc (er.) I. v. t. a excita, a ațâța. II. v. r. a se excita, a se ațâța (reciproc).

Intrare: zgândări
zgândări2 (1 -r) verb grupa a IV-a conjugarea a IV-a
verb (VT334)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zgândări
  • zgândărire
  • zgândărit
  • zgândăritu‑
  • zgândărind
  • zgândărindu‑
singular plural
  • zgândăre
  • zgândăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zgândăr
(să)
  • zgândăr
  • zgândăream
  • zgândării
  • zgândărisem
a II-a (tu)
  • zgândări
(să)
  • zgândări
  • zgândăreai
  • zgândăriși
  • zgândăriseși
a III-a (el, ea)
  • zgândăre
(să)
  • zgândăre
  • zgândărea
  • zgândări
  • zgândărise
plural I (noi)
  • zgândărim
(să)
  • zgândărim
  • zgândăream
  • zgândărirăm
  • zgândăriserăm
  • zgândărisem
a II-a (voi)
  • zgândăriți
(să)
  • zgândăriți
  • zgândăreați
  • zgândărirăți
  • zgândăriserăți
  • zgândăriseți
a III-a (ei, ele)
  • zgândăre
(să)
  • zgândăre
  • zgândăreau
  • zgândări
  • zgândăriseră
zgândări1 (1 -resc) verb grupa a IV-a conjugarea a VI-a
verb (VT401)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zgândări
  • zgândărire
  • zgândărit
  • zgândăritu‑
  • zgândărind
  • zgândărindu‑
singular plural
  • zgândărește
  • zgândăriți
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • zgândăresc
(să)
  • zgândăresc
  • zgândăream
  • zgândării
  • zgândărisem
a II-a (tu)
  • zgândărești
(să)
  • zgândărești
  • zgândăreai
  • zgândăriși
  • zgândăriseși
a III-a (el, ea)
  • zgândărește
(să)
  • zgândărească
  • zgândărea
  • zgândări
  • zgândărise
plural I (noi)
  • zgândărim
(să)
  • zgândărim
  • zgândăream
  • zgândărirăm
  • zgândăriserăm
  • zgândărisem
a II-a (voi)
  • zgândăriți
(să)
  • zgândăriți
  • zgândăreați
  • zgândărirăți
  • zgândăriserăți
  • zgândăriseți
a III-a (ei, ele)
  • zgândăresc
(să)
  • zgândărească
  • zgândăreau
  • zgândări
  • zgândăriseră
zgâdâri
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zgâdăra
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zgâdări
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zgândărî
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zgândăra
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zgădări
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zgândări, zgândăr / zgândări, zgândărescverb

  • 1. tranzitiv reflexiv A(-și) irita o rană, o bubă etc. rupând-o, scărpinând-o, râcâind-o. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
    • format_quote Cînd unuia nu i se închide rana, e luat la ochi: nu cumva și-o zgîndărește singur cu un cui, cu-o surcea, ca să nu se ducă pe front ori la corvoadă? PAS, Z. III 251. DLRLC
    • format_quote Ce tot îți zgîndărești buba și n-o lași să se usuce? PAMFILE, la CADE. DLRLC
  • 2. tranzitiv A scormoni (mai ales cenușa, cărbunii, focul). DLRLC NODEX
    • format_quote Privește în pămînt și tot zgîndărește țerna cu vîrful bocancului. CAMILAR, N. I 375. DLRLC
    • format_quote Zgîndărea cu ciomagul cărbunii potoliți. La TDRG. DLRLC
    • 2.1. figurat Atinge, îmboldi, înțepa. DLRLC NODEX
      • format_quote Nouă nu ne dai un păhărel, vere? se linguși Holbea, zgîndărindu-l cu arcușul. REBREANU, I. 21. DLRLC
    • 2.2. figurat A readuce în memorie lucruri triste. DEX '09 DEX '98 DLRLC NODEX
      • format_quote Oamenilor tot le place să-l zgîndăre, că nu-i stă gura și-i bun și acum de șotii. CAMIL PETRESCU, O. II 283. DLRLC
      • format_quote Numai cucoana e de vină, domnule prefect, c-a venit aci, peste noi, să ne zgîndăre necazurile! REBREANU, R. II 95. DLRLC
      • format_quote Zgîndărit amarnic de conștiință, procurorul s-a hotărît să reia firul cercetărilor, cu totul pe altă cale. POPA, V. 94. DLRLC
      • format_quote reflexiv pasiv Au cerut să-i mai deie, zicînd că cu fărmătura asta de carne numai i s-au zgîndărit foamea. SBIERA, P. 83. DLRLC
  • 3. tranzitiv A rade ușor, pe deasupra. DLRLC
    sinonime: zgâria
    • format_quote Zgîndărește... oleacă de tencuială de pe părete. MARIAN, la CADE. DLRLC
  • 4. tranzitiv A atinge ușor coardele unui instrument muzical, pentru a scoate tonuri. DLRLC
    sinonime: cânta
    • format_quote A înnebunit și cobza, și Ciupitul care-o strînge în brațe și-o zgîndără. STANCU, D. 76. DLRLC
    • format_quote Lăutarul care zgîndără țambalul, cîntă. STANCU, D. 181. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.