27 de definiții pentru znamăn

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

znamăn sn [At: DOSOFTEI, V. S. octombrie 76r/20 / V: ~men (S și: snamen) snamină sf (îvr) zlea~, zleamen, sniamen, sniamet[1], (înv) zna sf, znea~, jneamăt sm, (reg) ~mie sf, sna sf, șniamet / S și: sn~ / Pl: ~e / E: sgp znemenii (pll znamenie)] 1 (Îvr) Piatră de mormânt. 2 (Mol; Buc) Loc în afara cimitirului unde se înmormântează sinucigașii. 3 (Prc) Mormânt al unui sinucigaș. 4 (Îvr) Monument comemorativ. 5 (Îvr; îf znamen) Placă de metal purtată la gât de militari, ca semn de identificare. 6 (Reg) Ființă (mai ales om) slabă și urâtă Si: pocitanie. 7 (Reg) Arătare (24). 8 (Îvr) Ființă imaginară potrivnică omului Si: (îvr) monstru.

  1. În original, incorect accentuat: sniamet; pentru această variantă nu există o referință încrucișată proprie, dar este posibil să fie vorba și de o greșeală de tipar, pe care nu am putut-o identifica — LauraGellner

znamăn s.n. 1 (înv., reg.) Piatră, semn de mormînt. ♦ (reg.) Loc în afara cimitirului, unde sînt înmormîntați sinucigașii. ♦ Restr. Mormînt de sinucigaș. 2 (reg.) Ființă slabă și pocită; arătare. • pl. -e. și (reg.) znamen, snamen s.n., sniamen, sniamet s.m. /sg. refăcut după znamenii, pl. lui znamenie.

ZNAMĂN s. n. (Mold., Trans. SV) Semn, piatră de mormînt. A: Care piatră ș-au pusu-o pre mormînt în loc de znamăn. DOSOFTEI, VS. C: Că-i puseși pre ei ca un zneamăn. PS. 1651, 51v. ♦ (Mold.) Monument. Sosim la un znamăn, stîlp de piatră cu cămară, și scriia în țărcălam: "Acest stîlp au rădicat Alexandru, împăratul machedonilor, cînd au gonit pre Darie persul. DOSOFTEI, VS. Variante: zneamăn (PS. 1651, 51v). Etimologie: scr. znamen.

známăn n., pl. ene (vsl. znamen). Dos. Monument. – În Buc. zneámăn, pl. znemene, mormînt de sinucis.

znamen[1] sn vz znamăn corectat(ă)

  1. În original incorect accentuat: znamen LauraGellner

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

znamie (reg.) (desp. -mi-e) s. f., art. znamia (desp. -mi-a), g.-d. art. znamiei; pl. znamii, art. znamiile (desp. -mi-i-)

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZLEAMĂN s. v. piatră funerară.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

ZNAMĂN s. n. Lespede, piatră funerară; mormînt. (din sb. znamenje, zlamenje)

ZLEAMĂN s. n. (Banat; Var.) Znamăn. (cf. znamăn)

ZNAMĂ, zname, s. f. (Var.) Snamă. (cf. snamă)

ZNAMEN s. n. Distincție militară. (din rus. znamenĩ)

ZNEAMĂN s. n. (Var.) Znamăn. (cf. znamăn)

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

znamăn, znamene, s.n. (înv.) monument.

Intrare: znamăn
substantiv neutru (N9)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • znamăn
  • znamănul
  • znamănu‑
plural
  • znamene
  • znamenele
genitiv-dativ singular
  • znamăn
  • znamănului
plural
  • znamene
  • znamenelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N9)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zleamăn
  • zleamănul
  • zleamănu‑
plural
  • zleamene
  • zleamenele
genitiv-dativ singular
  • zleamăn
  • zleamănului
plural
  • zleamene
  • zleamenelor
vocativ singular
plural
zleamen
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zna
  • znama
plural
  • zname
  • znamele
genitiv-dativ singular
  • zname
  • znamei
plural
  • zname
  • znamelor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N29)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • znamen
  • znamenul
  • znamenu‑
plural
genitiv-dativ singular
  • znamen
  • znamenului
plural
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N9)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zneamăn
  • zneamănul
  • zneamănu‑
plural
  • zneamene
  • zneamenele
genitiv-dativ singular
  • zneamăn
  • zneamănului
plural
  • zneamene
  • zneamenelor
vocativ singular
plural
snaman
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
snamen
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
sniamen
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)