42 de definiții pentru zăbală

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZĂBALĂ, zăbale, s. f. 1. Parte a căpăstrului constând dintr-o bară subțire de metal cu două brațe, prevăzute cu câte un inel mare, care se introduce în gura calului înapoia ultimilor incisivi pentru a-l struni și a-l conduce. 2. Bubuliță albicioasă molipsitoare, care apare la oameni în colțurile gurii și la vite pe buze; zăbăluță. 3. (La pl.) Bale. 4. (La pl.) Colțurile cărnoase ale ciocului unor pui de păsări. – Din magh. zabola.

ZĂBALĂ, zăbale, s. f. 1. Parte a căpăstrului constând dintr-o bară subțire de metal cu două brațe, prevăzute cu câte un inel mare, care se introduce în gura calului înapoia ultimilor incisivi pentru a-l struni și a-l conduce. 2. Bubuliță albicioasă molipsitoare, care apare la oameni în colțurile gurii și la vite pe buze; zăbăluță. 3. (La pl.) Bale. 4. (La pl.) Colțurile cărnoase ale ciocului unor pui de păsări. – Din magh. zabola.

zăba sf [At: PSALT. HUR. 26r/20 / V: (reg) zabiauă, zablauă, zăba, ~bauă (refăcut după forma articulată), zăbea, ~beală, ~beauă (refăcut după forma articulată), ~bilă, ~brea, ~brilă, zămbilă, zăvală, zâbeauă, (înv) zeb~, zoabe sfp, zobală, zobeală, zuba, zubală, zubă, zubeală / Pl: ~le, (îrg) ~bele, (reg) ~băii, zabeli, zebele / E: mg zabola] 1 (Pop) Parte a căpăstrului constând într-o bară subțire de metal cu două brațe, prevăzute cu câte un inel mare, care se introduce în gura calului, înapoia ultimilor incisivi, pentru a-l struni și pentru a-l conduce Si: (reg) muștiuc, păstrugă1. 2 (Pop) Bubiță albicioasă, molipsitoare, care apare la oameni (în special la copii) în colțul gurii și la vite pe buze Si: ragadă (1), zobiță (2). 3 (Reg) Zâmbre (1). 4 (Trs; lpl) Bale (1). 5 (Mpl) Colțurile cărnoase (uneori albicioase) ale ciocului unor pui de păsări.

zăba s.f. 1 Piesă a căpăstrului, constînd într-o bară subțire de metal cu două brațe prevăzute cu cîte un inel mare, care se introduce în gura calului, înapoia ultimilor incisivi, pentru a-l struni și a-l conduce. Tînărul îndeamnă calul ținînd scurt zăbala (CAR.). ◊ Fig. Pui patimei zăbală și frîu închipuirii (VOIC.). 2 (fam.; mai ales la pl.) Bubuliță albicioasă, molipsitoare, care apare la oameni în colțurile gurii și la vite pe buze; zăbăluță. 3 (la pl.) Bale. 4 (la pl.) Colțurile cărnoase ale ciocului unor pui de păsări. • pl. -e. /<magh. zabola.

ZĂBALĂ, zăbale, s. f. 1. (La sg. sau la pl. cu valoare de sg.) Parte a căpăstrului, constînd dintr-o bară subțire de metal cu două brațe care se introduce în gura calului, capetele frîului petrecîndu-se prin cîte un inel la capetele ei, pentru ca animalul să poată fi strunit. Prefectul... se depărtă repede spre trăsura prințului, care-l aștepta îndărătul gării, cu vizitiul țigan pe capră și caii negri, nervoși, scurmînd pămîntul și mesteeîndu-și zăbalele. DUMITRIU, B. F. 13. La doi pași de el, caii se opriră, iar el sări deodată drept în picioare, apucîndu-i de zăbale. BUJOR, S. 153. Tînărul îndeamnă calul, ținînd scurt zăbala. CARAGIALE, P. 44. Iar de fagii-mbătrîniți Stau rînd caii priponiți Cu funii de grea mătasă Și cu zăbale alese. HODOȘ, P. P. 201. 2. (La pl.) Bubulițe albicioase, molipsitoare, care se ivesc la oameni (mai ales la copii) în colțurile gurii și la vite, pe buze. 3. (La pl.) Bale. Lelea-i cu brîu și cu zale Și la gură cu zăbale. Țipă-ți, lele, zalele Și-ți șterge zăbalele! ȘEZ. XII 151. 4. (Mai ales la pl.) Colțurile umflate, albicioase ale ciocului puilor de pasăre. – Pl. și: (Mold.) zăbăli (C. PETRESCU, Î. II 104) și zăbele (ȘEZ. I 77, ib. II 130).

ZĂBALĂ, zăbale, s. f. 1. Parte a căpăstrului constînd dintr-o bară subțire de metal cu două brațe, care se introduce în gura calului pentru a-l struni și a-l conduce. 2. (La pl.) Bubulițe albicioase, molipsitoare, care se ivesc la oameni în colțurile gurii și la vite, pe buze. 3. (La pl.) Bale. 4. (La pl.) Colțurile cărnoase ale ciocului unor pui de păsări. – Magh. zabola.

ZĂBALĂ ~e f. 1) Piesă constând din două bare metalice, unite flexibil între ele și fixate în partea de jos a căpăstrului, care se introduce în gura calului pentru a-l putea struni ori conduce. 2) la pl. Bubulițe molipsitoare, care apar, mai ales la copii, în colțurile gurii (și la vite pe buze). 3) (la puii unor păsări) Colț cărnos și galben de la rădăcina ciocului. [G.-D. zăbalei] /<ung. zabola

zăbală f. 1. partea frâului ce se pune în gura calului; 2. Mold. rană (la gura calului și la om): zăbale la gură. [Ung. ZABOLA].

zăbálă și (est) za- f., pl. e (ung. zabola, zăbală, d. ceh. zubadlo, bg. zŭbolec, care vine d. vsl. zombŭ, dinte. Feru (dintr’o singură bucată) care se pune în gura caluluĭ ca să poată fi strunit cînd nu ascultă numaĭ de zăbăluță. (Se numește și muștiuc și trînzea). Pl. Un fel de bubulițe molipsitoare care se fac la încheĭeturile buzelor la caĭ și la oamenĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

zăba s. f., g.-d. art. zăbalei; pl. zăbale

zăba s. f., g.-d. art. zăbalei; pl. zăbale

zăba s. f., g.-d. art. zăbalei; pl. zăbale

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZĂBA s. 1. (reg.) muștiuc. (~ pusă în gura calului.) 2. (MED.; la pl.) ragadă, zăbăluță, (prin Ban.) zobele (pl.).

ZĂBA s. 1. (reg.) muștiuc. (~ pusă în gura calului.) 2. (MED.; la pl.) ragadă, zăbăluță, (prin Ban.) zobele (pl.).

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

zăbală (-le), s. f.1. Inel, frînă a calului. – 2. Spuzeală la colțul gurii. – Var. Banat zobele. Sl. ząbŭ „dinte”, prin intermediul mag. zabola (Diez, Gramm., I, 446; Cihac, II, 539; Gáldi, Dict., 99). Sb. zabala (Conev 103) pare a proveni din rom.Der. zăbălos, adj. (cu zăbale); înzabăla, vb. (a pune zăbale; a domina, a stăpîni); zăbăluță, s. f. (lănțișor de frîu). Pentru extensiunea lui zăbală „spuzeală” (Olt., Munt., Dobr.) cf. ALR, I, 27. – Cf. zîmba, zimț.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

zăbală, zăbale, s.f. – (reg.; med.) „Bubițe albicioase în colțul gurii; ca să treacă, e bine să te ștergi la gură cu coada mâții” (Faiciuc, 1998: 103) sau cu o ștergură din țesătură dură. – Din magh. zabola „zăbală” (Șăineanu, Scriban, DLRM, DEX, MDA) < sl. zabǔ „dinte” (Diez, Cihac, Galdi, cf. DER).

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a pune zăbală expr. (intl.) a nu denunța (pe cineva); a nu recunoaște (pe cineva).

a pune zăbală asului expr. (cart.) a-și păstra asul deasupra pachetului de cărți împărțite la pocher.

Intrare: zăbală
zăbală1 (pl. -e) substantiv feminin
substantiv feminin (F1)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăba
  • zăbala
plural
  • zăbale
  • zăbalele
genitiv-dativ singular
  • zăbale
  • zăbalei
plural
  • zăbale
  • zăbalelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zaba
  • zabala
plural
  • zabale
  • zabalele
genitiv-dativ singular
  • zabale
  • zabalei
plural
  • zabale
  • zabalelor
vocativ singular
plural
zuba
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zubeală
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zubă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zubală
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zoabe
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zebală
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zăvală
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zâbeauă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zăbilă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zobală
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zăbrilă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zăbeauă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zăbeală
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zăbea
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zăbauă
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zăbală3 (pl. -i) substantiv feminin
substantiv feminin (F51)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăba
  • zăbala
plural
  • zăbăli
  • zăbălile
genitiv-dativ singular
  • zăbăli
  • zăbălii
plural
  • zăbăli
  • zăbălilor
vocativ singular
plural
zăba
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zăbală2 (pl. -ele) substantiv feminin
substantiv feminin (F17)
Surse flexiune: DLRLC
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zăba
  • zăbala
plural
  • zăbele
  • zăbelele
genitiv-dativ singular
  • zăbele
  • zăbelei
plural
  • zăbele
  • zăbelelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zabia
  • zabiaua
plural
  • zabiaue
  • zabiauele
genitiv-dativ singular
  • zabiaue
  • zabiauei
plural
  • zabiaue
  • zabiauelor
vocativ singular
plural
substantiv feminin (F1)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zabla
  • zablaua
plural
  • zablaue
  • zablauele
genitiv-dativ singular
  • zablaue
  • zablauei
plural
  • zablaue
  • zablauelor
vocativ singular
plural
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zăba, zăbalesubstantiv feminin

  • 1. Parte a căpăstrului constând dintr-o bară subțire de metal cu două brațe, prevăzute cu câte un inel mare, care se introduce în gura calului înapoia ultimilor incisivi pentru a-l struni și a-l conduce. DEX '09 DLRM NODEX
    sinonime: muștiuc
    • format_quote Prefectul... se depărtă repede spre trăsura prințului, care-l aștepta îndărătul gării, cu vizitiul țigan pe capră și caii negri, nervoși, scurmînd pămîntul și mestecîndu-și zăbalele. DUMITRIU, B. F. 13. DLRLC
    • format_quote La doi pași de el, caii se opriră, iar el sări deodată drept în picioare, apucîndu-i de zăbale. BUJOR, S. 153. DLRLC
    • format_quote Tînărul îndeamnă calul, ținînd scurt zăbala. CARAGIALE, P. 44. DLRLC
    • format_quote Iar de fagii-mbătrîniți Stau rînd caii priponiți Cu funii de grea mătasă Și cu zăbale alese. HODOȘ, P. P. 201. DLRLC
    • diferențiere Parte a căpăstrului, constând dintr-o bară subțire de metal cu două brațe care se introduce în gura calului, capetele frâului petrecându-se prin câte un inel la capetele ei, pentru ca animalul să poată fi strunit. DLRLC
  • 2. Bubuliță albicioasă molipsitoare, care apare la oameni în colțurile gurii și la vite pe buze. DEX '09
    • diferențiere (La plural) Bubulițe albicioase, molipsitoare, care se ivesc la oameni (mai ales la copii) în colțurile gurii și la vite, pe buze. DLRLC DLRM NODEX
  • 3. (la) plural Bale. DEX '09 DLRLC DLRM
    sinonime: bale
    • format_quote Lelea-i cu brîu și cu zale Și la gură cu zăbale. Țipă-ți, lele, zalele Și-ți șterge zăbalele! ȘEZ. XII 151. DLRLC
  • 4. (la) plural Colțurile cărnoase ale ciocului unor pui de păsări. DEX '09 DLRM NODEX
    • diferențiere Colțurile umflate, albicioase ale ciocului puilor de pasăre. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.