12 definiții pentru zător

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

zător1 sn [At: LB / Pl: ~oare / V: (înv) zator, e, (reg) zotoane sfp, zătorci sfp, zotoa sf zotor / E: srb zator] 1 (Îrg) Mamelă (la scroafă). 2 (Reg; prc; îf zotor) Mamelon (1).

zător s.n. (înv., reg.) Mamelă (la scroafe). • pl. -oare. /<srb. zator.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

zător (-oare), s. n. – Țîță întărită a scroafei. – Var. zătorci, f. pl. Sb., cr. zatore (Miklosich, Slaw. Elem., 23; Cihac, II, 470). În Banat și Olt.

ZĂTOR, zătoare, s. n. (Banat, Olt.) Ugerul plin al scroafei. (scr. zatore)

ZĂTORCI s. f. pl. (Banat, Olt.) (Var.) Zător. (scr. zatore)

Intrare: zător
zător1 (pl. -e) substantiv neutru
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zător
  • zătorul
  • zătoru‑
plural
  • zătoare
  • zătoarele
genitiv-dativ singular
  • zător
  • zătorului
plural
  • zătoare
  • zătoarelor
vocativ singular
plural
zotoane
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zotoară
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zotor
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zătoane
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
substantiv feminin (F169)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
plural
  • zătorci
  • zătorcile
genitiv-dativ singular
plural
  • zătorci
  • zătorcilor
vocativ singular
plural
substantiv neutru (N11)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • zator
  • zatorul
  • zatoru‑
plural
  • zatoare
  • zatoarele
genitiv-dativ singular
  • zator
  • zatorului
plural
  • zatoare
  • zatoarelor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)