17 definiții pentru zăuita
din care- explicative (12)
- morfologice (3)
- relaționale (2)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ZĂUITA, zăuit, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A uita. – Ză- + uita.
zăuita1 vt [At: (a. 1600-1650) GCR I, 137/6 / V: (îrg) zeu~, zuita, (reg) zoita / Pzi: zăuit / E: ză- + uita1] (Îrg) A uita.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
zăuita2 vtr [At: LUNGIANU, ap. CADE / Pzi: zăuit / E: ză- + uita2] (Reg) 1-2 A (se) uita.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de Anca Alexandru
- acțiuni
ZĂUITA, zăuit, vb. I. Tranz. (Reg.) A uita. – Ză- + uita.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
ZĂUITA, zăuit, vb. I. Tranz. (Regional) A uita. Că nu-i gînd de la părinți, Ce-l gîndești și-l mai zăuiți, Ci-i gîndul de la mîndra, Mult îți arde inima. HODOȘ, P. P. 66. Că de cînd eu te-am iubit, Tare cu drag te-am avut Și nu pot să te zăuit. EMINESCU, L. P. 20.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ZĂUITA, zăuit, vb. I. Tranz. (Reg.) A uita. – Din ză- (< sb. za) + uita.
- sursa: DLRM (1958)
- adăugată de gall
- acțiuni
ZĂUITA vb. (Ban., Trans. SV) A uita. În ascunsul inimiei închide-te, în secriul ei, cum să nu le pociu zăuita, în veci să te pociu lăuda. CÎNTEC DE CRĂCIUN. Dezmierdăciunile fac cum oamenii să să zăuite de pre sfîrșitul sau de pre moartea lor. SA, 24r. Și vor pieri nemzaturile Cari de Domnul se zăuită. VCC, 25. Zeuit. Obliviscor. AC, 380; cf. SA, 38v. Etimologie: pref. ză- + uita (după scr. zabyti). Vezi și zăuitat, zăuitător, zăuitătură.
- sursa: DLRLV (1987)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
zeuita v vz zăuita1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zoita v vz zăuita
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zuita v vz zăuita1
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
1) uĭt, a -á v. tr. (d. vrom. a uita, care vine d. lat. *oblitare, derivat din oblitus, oblivisci, a uĭta; pv. cat. oblidar, fr. oublier, sp. pg. olvidar). Scap din minte, nu-mĭ maĭ aduc aminte: a uĭta cele învățate. Nu mă maĭ gîndesc la, scap din vedere: am uĭtat să-țĭ spun, am uĭtat baniĭ pe masă. Nu vreaŭ să mă maĭ gîndesc la: uĭtă ofensele, nu uĭta binefacerile. Ochiĭ care nu se văd se uĭtă, doĭ inșĭ care nu se văd des nu se maĭ gîndesc unu la altu. – În Serbia, Ban. Maram. a zăuĭta (după sîrb. zabiti).
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
zăúĭt, V. uĭt.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
zăuita (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. zăuit, 2 sg. zăuiți, 3 zăuită; conj. prez. 1 sg. să zăuit, 3 să zăuite
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de Rodica_rk
- acțiuni
zăuita (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 zăuită
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
zăuita vb., ind. prez. 1 sg. zăuit, 3 sg. și pl. zăuită
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
Dicționare relaționale
Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).
ZĂUITA vb. v. privi, uita, vedea.
- sursa: Sinonime (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
zăuita vb. v. PRIVI. UITA. VEDEA.
- sursa: Sinonime82 (1982)
- adăugată de cata
- acțiuni
verb (VT3.1) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
|
zăuita, zăuitverb
-
- Că nu-i gînd de la părinți, Ce-l gîndești și-l mai zăuiți, Ci-i gîndul de la mîndra, Mult îți arde inima. HODOȘ, P. P. 66. DLRLC
- Că de cînd eu te-am iubit, Tare cu drag te-am avut Și nu pot să te zăuit. EMINESCU, L. P. 20. DLRLC
-
etimologie:
- Ză- + uita DEX '09 DEX '98 DLRM