17 definiții pentru zăuita

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ZĂUITA, zăuit, vb. I. Tranz. (Înv. și reg.) A uita. – Ză- + uita.

zăuita1 vt [At: (a. 1600-1650) GCR I, 137/6 / V: (îrg) zeu~, zuita, (reg) zoita / Pzi: uit / E: ză- + uita1] (Îrg) A uita.

zăuita2 vtr [At: LUNGIANU, ap. CADE / Pzi: uit / E: ză- + uita2] (Reg) 1-2 A (se) uita.

ZĂUITA, uit, vb. I. Tranz. (Reg.) A uita. – Ză- + uita.

ZĂUITA, uit, vb. I. Tranz. (Regional) A uita. Că nu-i gînd de la părinți, Ce-l gîndești și-l mai zăuiți, Ci-i gîndul de la mîndra, Mult îți arde inima. HODOȘ, P. P. 66. Că de cînd eu te-am iubit, Tare cu drag te-am avut Și nu pot să te zăuit. EMINESCU, L. P. 20.

ZĂUITA, uit, vb. I. Tranz. (Reg.) A uita. – Din ză- (< sb. za) + uita.

ZĂUITA vb. (Ban., Trans. SV) A uita. În ascunsul inimiei închide-te, în secriul ei, cum să nu le pociu zăuita, în veci să te pociu lăuda. CÎNTEC DE CRĂCIUN. Dezmierdăciunile fac cum oamenii să să zăuite de pre sfîrșitul sau de pre moartea lor. SA, 24r. Și vor pieri nemzaturile Cari de Domnul se zăuită. VCC, 25. Zeuit. Obliviscor. AC, 380; cf. SA, 38v. Etimologie: pref. ză- + uita (după scr. zabyti). Vezi și zăuitat, zăuitător, zăuitătură.

1) uĭt, a v. tr. (d. vrom. a uita, care vine d. lat. *oblitare, derivat din oblitus, oblivisci, a uĭta; pv. cat. oblidar, fr. oublier, sp. pg. olvidar). Scap din minte, nu-mĭ maĭ aduc aminte: a uĭta cele învățate. Nu mă maĭ gîndesc la, scap din vedere: am uĭtat să-țĭ spun, am uĭtat baniĭ pe masă. Nu vreaŭ să mă maĭ gîndesc la: uĭtă ofensele, nu uĭta binefacerile. Ochiĭ care nu se văd se uĭtă, doĭ inșĭ care nu se văd des nu se maĭ gîndesc unu la altu. – În Serbia, Ban. Maram. a zăuĭta (după sîrb. zabiti).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

zăuita (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 1 sg. uit, 2 sg. uiți, 3 uită; conj. prez. 1 sg. să zăuit, 3 să zăuite

zăuita (a ~) (înv., reg.) vb., ind. prez. 3 uită

zăuita vb., ind. prez. 1 sg. uit, 3 sg. și pl. uită

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ZĂUITA vb. v. privi, uita, vedea.

zăuita vb. v. PRIVI. UITA. VEDEA.

Intrare: zăuita
verb (VT3.1)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • zăuita
  • zăuitare
  • zăuitat
  • zăuitatu‑
  • zăuitând
  • zăuitându‑
singular plural
  • uită
  • zăuitați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • uit
(să)
  • uit
  • zăuitam
  • zăuitai
  • zăuitasem
a II-a (tu)
  • uiți
(să)
  • uiți
  • zăuitai
  • zăuitași
  • zăuitaseși
a III-a (el, ea)
  • uită
(să)
  • uite
  • zăuita
  • zăuită
  • zăuitase
plural I (noi)
  • zăuităm
(să)
  • zăuităm
  • zăuitam
  • zăuitarăm
  • zăuitaserăm
  • zăuitasem
a II-a (voi)
  • zăuitați
(să)
  • zăuitați
  • zăuitați
  • zăuitarăți
  • zăuitaserăți
  • zăuitaseți
a III-a (ei, ele)
  • uită
(să)
  • uite
  • zăuitau
  • zăuita
  • zăuitaseră
zeuita
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zuita
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
zoita
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

zăuita, zăuitverb

  • 1. învechit regional Privi, uita, vedea. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Că nu-i gînd de la părinți, Ce-l gîndești și-l mai zăuiți, Ci-i gîndul de la mîndra, Mult îți arde inima. HODOȘ, P. P. 66. DLRLC
    • format_quote Că de cînd eu te-am iubit, Tare cu drag te-am avut Și nu pot să te zăuit. EMINESCU, L. P. 20. DLRLC
etimologie:
  • Ză- + uita DEX '09 DEX '98 DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.