2 definiții pentru îmbârca

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

îmbârca vtr [At: VICIU, GL. / S și: (îrg) înb~ / Pzi: îmbârc / E: ctm aburca + cârcă (cu schimbare de prefix)] (Reg) 1-2 A (se) urca pe ceva, suindu-se în spatele cuiva Si: (reg) a (se) aburca.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

îmbârca, îmbârc, vb. I (reg.) a ajuta pe cineva să se suie.

Intrare: îmbârca
verb (VT10)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmbârca
  • ‑mbârca
  • îmbârcare
  • ‑mbârcare
  • îmbârcat
  • ‑mbârcat
  • îmbârcatu‑
  • ‑mbârcatu‑
  • îmbârcând
  • ‑mbârcând
  • îmbârcându‑
  • ‑mbârcându‑
singular plural
  • îmbârcă
  • ‑mbârcă
  • îmbârcați
  • ‑mbârcați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îmbârc
  • ‑mbârc
(să)
  • îmbârc
  • ‑mbârc
  • îmbârcam
  • ‑mbârcam
  • îmbârcai
  • ‑mbârcai
  • îmbârcasem
  • ‑mbârcasem
a II-a (tu)
  • îmbârci
  • ‑mbârci
(să)
  • îmbârci
  • ‑mbârci
  • îmbârcai
  • ‑mbârcai
  • îmbârcași
  • ‑mbârcași
  • îmbârcaseși
  • ‑mbârcaseși
a III-a (el, ea)
  • îmbârcă
  • ‑mbârcă
(să)
  • îmbârce
  • ‑mbârce
  • îmbârca
  • ‑mbârca
  • îmbârcă
  • ‑mbârcă
  • îmbârcase
  • ‑mbârcase
plural I (noi)
  • îmbârcăm
  • ‑mbârcăm
(să)
  • îmbârcăm
  • ‑mbârcăm
  • îmbârcam
  • ‑mbârcam
  • îmbârcarăm
  • ‑mbârcarăm
  • îmbârcaserăm
  • ‑mbârcaserăm
  • îmbârcasem
  • ‑mbârcasem
a II-a (voi)
  • îmbârcați
  • ‑mbârcați
(să)
  • îmbârcați
  • ‑mbârcați
  • îmbârcați
  • ‑mbârcați
  • îmbârcarăți
  • ‑mbârcarăți
  • îmbârcaserăți
  • ‑mbârcaserăți
  • îmbârcaseți
  • ‑mbârcaseți
a III-a (ei, ele)
  • îmbârcă
  • ‑mbârcă
(să)
  • îmbârce
  • ‑mbârce
  • îmbârcau
  • ‑mbârcau
  • îmbârca
  • ‑mbârca
  • îmbârcaseră
  • ‑mbârcaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)