14 definiții pentru îmbăiera

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎMBĂIERA, îmbaier, vb. I. Tranz. și refl. A (se) lega cu băieri, a (se) prinde în băieri. ♦ Tranz. Fig. A lega, a îmbina. [Pr.: -bă-ie-.Var.: (reg.) îmbăira vb. I] – În + baieră.

ÎMBĂIERA, îmbaier, vb. I. Tranz. și refl. A (se) lega cu băieri, a (se) prinde în băieri. ♦ Tranz. Fig. A lega, a îmbina. [Pr.: -bă-ie-.Var.: (reg.) îmbăira vb. I] – În + baieră.

îmbăiera [At: CANTEMIR, IST. 197 / S și: (îrg) înb~ / P: ~ă-ie~ / V: (reg) ~ira / Pzi: -baier I E: în- + baieră] (Reg) 1-2 vtr A (se) lega cu băieri. 3 vt (Fig) A îmbina.

ÎMBĂIERA, îmbaier, vb. I. Tranz. A prinde în băieri, a lega cu băieri. Geanta îmbăierată de gîtu-i. ODOBESCU, S. III 157. ◊ Fig. În loc de a îmbăiera cu anevoință eu însumi descrieri rău nimerite... mă văz silit a cere de la alții... ODOBESCU, S. III 156. – Variantă: îmbăira (ALECSANDRI, P. P. 510) vb. I.

A ÎMBĂIERA îmbaier tranz. rar A lega cu băieri; a prinde în băieri. /în + baieră

ÎMBĂIRA vb. I v. îmbăiera.

îmbáĭer și îmbăĭeréz, a v. tr. (d. baĭeră). Leg (ornez) cu baĭere. Fam. Loază îmbăĭerată, pocitanie, persoană foarte urîtă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îmbăiera (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. îmbaier, 2 sg. îmbaieri, 3 îmbaieră; conj. prez. 1 sg. să îmbaier, 3 să îmbaiere; imper. 2 sg. afirm. îmbaieră

îmbăiera (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 3 îmbaieră

îmbăiera vb., ind. prez. 1 sg. îmbaier, 3 sg. și pl. îmbaieră

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

îmbăiera, îmbăierez, vb. tranz. – (reg.) „A lega cămașa sau sumanul la grumazi” (Bud, 1908). – Din în- + baieră „șiret, curea, sfoară” (< lat. bajulus, bajula) (Scriban, DEX, MDA).

îmbăiera, îmbăierez, vb. tranz. – „A lega cămașa sau sumanul la grumazi” (Bud 1908). – Îm + baier „șiret, curea, sfoară” (< lat. bajulus, bajula) + -a.

Intrare: îmbăiera
verb (VT19)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmbăiera
  • ‑mbăiera
  • îmbăierare
  • ‑mbăierare
  • îmbăierat
  • ‑mbăierat
  • îmbăieratu‑
  • ‑mbăieratu‑
  • îmbăierând
  • ‑mbăierând
  • îmbăierându‑
  • ‑mbăierându‑
singular plural
  • îmbaieră
  • ‑mbaieră
  • îmbăierați
  • ‑mbăierați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îmbaier
  • ‑mbaier
(să)
  • îmbaier
  • ‑mbaier
  • îmbăieram
  • ‑mbăieram
  • îmbăierai
  • ‑mbăierai
  • îmbăierasem
  • ‑mbăierasem
a II-a (tu)
  • îmbaieri
  • ‑mbaieri
(să)
  • îmbaieri
  • ‑mbaieri
  • îmbăierai
  • ‑mbăierai
  • îmbăierași
  • ‑mbăierași
  • îmbăieraseși
  • ‑mbăieraseși
a III-a (el, ea)
  • îmbaieră
  • ‑mbaieră
(să)
  • îmbaiere
  • ‑mbaiere
  • îmbăiera
  • ‑mbăiera
  • îmbăieră
  • ‑mbăieră
  • îmbăierase
  • ‑mbăierase
plural I (noi)
  • îmbăierăm
  • ‑mbăierăm
(să)
  • îmbăierăm
  • ‑mbăierăm
  • îmbăieram
  • ‑mbăieram
  • îmbăierarăm
  • ‑mbăierarăm
  • îmbăieraserăm
  • ‑mbăieraserăm
  • îmbăierasem
  • ‑mbăierasem
a II-a (voi)
  • îmbăierați
  • ‑mbăierați
(să)
  • îmbăierați
  • ‑mbăierați
  • îmbăierați
  • ‑mbăierați
  • îmbăierarăți
  • ‑mbăierarăți
  • îmbăieraserăți
  • ‑mbăieraserăți
  • îmbăieraseți
  • ‑mbăieraseți
a III-a (ei, ele)
  • îmbaieră
  • ‑mbaieră
(să)
  • îmbaiere
  • ‑mbaiere
  • îmbăierau
  • ‑mbăierau
  • îmbăiera
  • ‑mbăiera
  • îmbăieraseră
  • ‑mbăieraseră
verb (VT19)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • îmbăira
  • ‑mbăira
  • îmbăirare
  • ‑mbăirare
  • îmbăirat
  • ‑mbăirat
  • îmbăiratu‑
  • ‑mbăiratu‑
  • îmbăirând
  • ‑mbăirând
  • îmbăirându‑
  • ‑mbăirându‑
singular plural
  • îmbairă
  • ‑mbairă
  • îmbăirați
  • ‑mbăirați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • îmbair
  • ‑mbair
(să)
  • îmbair
  • ‑mbair
  • îmbăiram
  • ‑mbăiram
  • îmbăirai
  • ‑mbăirai
  • îmbăirasem
  • ‑mbăirasem
a II-a (tu)
  • îmbairi
  • ‑mbairi
(să)
  • îmbairi
  • ‑mbairi
  • îmbăirai
  • ‑mbăirai
  • îmbăirași
  • ‑mbăirași
  • îmbăiraseși
  • ‑mbăiraseși
a III-a (el, ea)
  • îmbairă
  • ‑mbairă
(să)
  • îmbaire
  • ‑mbaire
  • îmbăira
  • ‑mbăira
  • îmbăiră
  • ‑mbăiră
  • îmbăirase
  • ‑mbăirase
plural I (noi)
  • îmbăirăm
  • ‑mbăirăm
(să)
  • îmbăirăm
  • ‑mbăirăm
  • îmbăiram
  • ‑mbăiram
  • îmbăirarăm
  • ‑mbăirarăm
  • îmbăiraserăm
  • ‑mbăiraserăm
  • îmbăirasem
  • ‑mbăirasem
a II-a (voi)
  • îmbăirați
  • ‑mbăirați
(să)
  • îmbăirați
  • ‑mbăirați
  • îmbăirați
  • ‑mbăirați
  • îmbăirarăți
  • ‑mbăirarăți
  • îmbăiraserăți
  • ‑mbăiraserăți
  • îmbăiraseți
  • ‑mbăiraseți
a III-a (ei, ele)
  • îmbairă
  • ‑mbairă
(să)
  • îmbaire
  • ‑mbaire
  • îmbăirau
  • ‑mbăirau
  • îmbăira
  • ‑mbăira
  • îmbăiraseră
  • ‑mbăiraseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îmbăiera, îmbaierverb

  • 1. A (se) lega cu băieri, a (se) prinde în băieri. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Geanta îmbăierată de gîtu-i. ODOBESCU, S. III 157. DLRLC
    • format_quote figurat În loc de a îmbăiera cu anevoință eu însumi descrieri rău nimerite... mă văz silit a cere de la alții... ODOBESCU, S. III 156. DLRLC
etimologie:
  • În + baieră DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.