13 definiții pentru încețoșa

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCEȚOȘA, pers. 3 încețoșează, vb. I. Refl. A se lăsa ceață. ♦ Fig. (Despre ochi sau vedere) A se împăienjeni. – În + cețos.

ÎNCEȚOȘA, pers. 3 încețoșează, vb. I. Refl. A se lăsa ceață. ♦ Fig. (Despre ochi sau vedere) A se împăienjeni. – În + cețos.

încețoșa vr [At: MAT. FOLK. 1593 / V: (rar) ~ceța / Pzi: ez / E: în- + cețos] (Fig; d. ochi sau vedere) 1 A se împăienjeni. 2 (Fig; d. ochi) A se îmbolnăvi de albeață. 3 A se lăsa ceață.

ÎNCEȚOȘA, pers. 3 încețoșează, vb. I. Refl. impers. A se lăsa ceață, a se face ceață. Afară s-a încețoșat.Fig. (Despre ochi sau priviri) A se împăienjeni. Mergea cu ochii minții deschiși înspre adîncul sufletului, cu privirile încețoșate de-o lumină sfioasă, ca de vis. MIHALE, O. 236.

A ÎNCEȚOȘA ~ez tranz. A face să se încețoșeze. /în + cețos

A SE ÎNCEȚOȘA pers. 3 se ~ea intranz. 1) A apărea ceață. Vremea s-a ~at. 2) fig. (despre vedere, minte etc.) A pierde din capacitatea de a percepe clar obiectele din realitatea înconjurătoare; a se înnegura; a se tulbura; a se întuneca. S-au ~at ochii. /în + cețos

încețéz v. tr. Umplu de ceață: zarea s’a încețat. – Și încețoșez: ochiĭ mi-ĭ încețoșa (CL. 1922, 370).

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

!încețoșa (a se ~) vb. refl., ind. prez. 3 se încețoșea, imperf. 3 pl. se încețoșau; conj. prez. 3 să se încețoșeze; ger. încețoșându-se

încețoșa (a ~) vb., ind. prez. 3 încețoșează; conj. prez. 3 încețoșeze; ger. încețoșând

încețoșa vb., ind. prez. 3 sg. încețoșează; conj. prez. 3 sg. și pl. încețoșeze; ger. încețoșând

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNCEȚOȘA vb. 1. a se înnegura. (Vremea s-a ~.) 2. v. împăienjeni.

ÎNCEȚOȘA vb. 1. a se înnegura. (Vremea s-a ~.) 2. a (se) împăienjeni, a (se) înnegura, a (se) păienjeni, a (se) tulbura, a (se) voala, (reg.) a (se) pupăza. (Privirea, vederea i s-a ~.)

A se încețoșa ≠ a se limpezi

Intrare: încețoșa
verb (V202)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încețoșa
  • ‑ncețoșa
  • încețoșare
  • ‑ncețoșare
  • încețoșat
  • ‑ncețoșat
  • încețoșatu‑
  • ‑ncețoșatu‑
  • încețoșând
  • ‑ncețoșând
  • încețoșându‑
  • ‑ncețoșându‑
singular plural
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
a II-a (tu)
a III-a (el, ea)
  • încețoșea
  • ‑ncețoșea
(să)
  • încețoșeze
  • ‑ncețoșeze
  • încețoșa
  • ‑ncețoșa
  • încețoșă
  • ‑ncețoșă
  • încețoșase
  • ‑ncețoșase
plural I (noi)
a II-a (voi)
a III-a (ei, ele)
  • încețoșea
  • ‑ncețoșea
(să)
  • încețoșeze
  • ‑ncețoșeze
  • încețoșau
  • ‑ncețoșau
  • încețoșa
  • ‑ncețoșa
  • încețoșaseră
  • ‑ncețoșaseră
înceța
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încețoșaverb

  • 1. A se lăsa ceață. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: înnegura antonime: limpezi
    • format_quote Afară s-a încețoșat. DLRLC
    • 1.1. figurat (Despre ochi sau vedere) A se împăienjeni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Mergea cu ochii minții deschiși înspre adîncul sufletului, cu privirile încețoșate de-o lumină sfioasă, ca de vis. MIHALE, O. 236. DLRLC
etimologie:
  • În + cețos DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.