9 definiții pentru încondeiere

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCONDEIERE, încondeieri, s. f. Acțiunea de a încondeia și rezultatul ei. – V. încondeia.

ÎNCONDEIERE, încondeieri, s. f. Acțiunea de a încondeia și rezultatul ei. – V. încondeia.

încondeiere sf [At: I. VĂCĂRESCU, P. 385/6 / P: ~de-ie~ / V: (înv) ~iare / Pl: ~ri / E: încondeia] 1 (Înv) Trasare a unei linii cu condeiul Si: (îrg) încondeială (1), încondeiat1 (1), încondeietură (1). 2 (Spc) Desenare cu ceară a ouălor de Paști înainte de a le băga în vopsea Si: încondeiat1 (2), (îrg) încondeială (2), încondeietură (2). 3 (Pex) Împodobire a ouălor de Paști, a obiectelor de ceramică etc. cu desene făcute cu condeiul Si: încondeiat1 (3), (îrg) încondeială (3), încondeietură (3). 4 (Pop; fig) Vopsire a sprâncenelor Si: încondeiat1 (4), (îrg) încondeială (4), încondeietură (4). 5 (Pop; fig) Calomniere. 6 (Îrg) Farmece făcute cu scopul de a vindeca un bolnav Si: (îrg) încondeială (6), încondeiat1 (6), încondeietură (6).

ÎNCONDEIERE, încondeieri, s. f. Acțiunea de a încondeia. 1. Împodobire cu desene, desenare. Așa cum vor fi învățat oamenii veacului dintîi să-și înflorească, după încondeierea lor simplă și fină, oalele de lut. C. PETRESCU, R. DR. 26. ♦ Accentuare a liniei sprîncenelor. 2. Fig. Ponegrire, defăimare.

încondeiare sf vz încondeiere

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

încondeiere s. f., g.-d. art. încondeierii; pl. încondeieri

încondeiere s. f., g.-d. art. încondeierii; pl. încondeieri

încondeiere s. f., g.-d. art. încondeierii; pl. încondeieri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNCONDEIERE s. v. bârfă, bârfeală, bârfire, bârfit, calomnie, calomniere, cleveteală, clevetire, clevetit, defăimare, denigrare, discreditare, ponegreală, ponegrire, șoaptă.

încondeiere s. v. BÎRFĂ. BÎRFEALĂ. BÎRFIRE. BÎRFIT. CALOMNIE. CALOMNIERE. CLEVETEALĂ. CLEVETIRE. CLEVETIT. DEFĂIMARE. DENIGRARE. DISCREDITARE. PONEGREALĂ. PONEGRIRE. ȘOAPTĂ.

Intrare: încondeiere
încondeiere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încondeiere
  • ‑ncondeiere
  • încondeierea
  • ‑ncondeierea
plural
  • încondeieri
  • ‑ncondeieri
  • încondeierile
  • ‑ncondeierile
genitiv-dativ singular
  • încondeieri
  • ‑ncondeieri
  • încondeierii
  • ‑ncondeierii
plural
  • încondeieri
  • ‑ncondeieri
  • încondeierilor
  • ‑ncondeierilor
vocativ singular
plural
încondeiare
substantiv feminin (F115)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încondeiare
  • ‑ncondeiare
  • încondeiarea
  • ‑ncondeiarea
plural
  • încondeieri
  • ‑ncondeieri
  • încondeierile
  • ‑ncondeierile
genitiv-dativ singular
  • încondeieri
  • ‑ncondeieri
  • încondeierii
  • ‑ncondeierii
plural
  • încondeieri
  • ‑ncondeieri
  • încondeierilor
  • ‑ncondeierilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încondeiere, încondeierisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a încondeia și rezultatul ei. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • 1.1. Împodobire cu desene. DLRLC
      sinonime: desenare
      • format_quote Așa cum vor fi învățat oamenii veacului dintîi să-și înflorească, după încondeierea lor simplă și fină, oalele de lut. C. PETRESCU, R. DR. 26. DLRLC
      • 1.1.1. Accentuare a liniei sprâncenelor. DLRLC
    • 1.2. figurat Defăimare, ponegrire. DLRLC
etimologie:
  • vezi încondeia DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.