O definiție pentru încondeietor
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
încondeietor s. m., pl. încondeietori
Intrare: încondeietor
încondeietor substantiv masculin
| substantiv masculin (M1-oa) Surse flexiune: DOR | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural |
|
| |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)