8 definiții pentru încopciere

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCOPCIERE, încopcieri, s. f. Acțiunea de a încopcia. [Pr.: -ci-e-] – V. încopcia.

ÎNCOPCIERE, încopcieri, s. f. Acțiunea de a încopcia. [Pr.: -ci-e-] – V. încopcia.

încopciere sf [At: DA / P: ~ci~e~ / V: (înv) ~iare / Pl: ~ri / E: încopcia] (Rar) 1 Fixare a unei copci1 Si: (rar) încopciat1 (1), (înv) încopcietură (1). 2 Închidere a unei copci1 Si: (rar) încopciat1 (2), (înv) încopcietură (2). 3 Închidere a unei haine cu copci1 Si: (rar) încopciat1 (3), (înv) încopcietură (3). 4 Îmbinare a două piese de tablă prin introducerea limbilor uneia în golurile corespunzătoare ale celeilalte, după care limbile astfel montate se răsucesc Si: (rar) încopciat1 (4), (înv) încopcietură (4).

ÎNCOPCIERE, încopcieri, s. f. Acțiunea de a încopcia. – Pronunțat: -ci-e-.

A ÎNCOPCIA ~ez tranz. 1) (obiecte de îmbrăcăminte) A prinde în copci. 2) (piese de tablă) A împreuna introducând limbile uneia în golurile corespunzătoare ale celeilalte și îndoindu-le. /în + copcă

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

încopciere (desp. -ci-e-) s. f., g.-d. art. încopcierii; pl. încopcieri

încopciere (-ci-e-) s. f., g.-d. art. încopcierii; pl. încopcieri

încopciere s. f. (sil. -ci-e-), g.-d. art. încopcierii; pl. încopcieri

Intrare: încopciere
încopciere substantiv feminin
  • silabație: -ci-e-re info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încopciere
  • ‑ncopciere
  • încopcierea
  • ‑ncopcierea
plural
  • încopcieri
  • ‑ncopcieri
  • încopcierile
  • ‑ncopcierile
genitiv-dativ singular
  • încopcieri
  • ‑ncopcieri
  • încopcierii
  • ‑ncopcierii
plural
  • încopcieri
  • ‑ncopcieri
  • încopcierilor
  • ‑ncopcierilor
vocativ singular
plural
încopciare
substantiv feminin (F115)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încopciare
  • ‑ncopciare
  • încopciarea
  • ‑ncopciarea
plural
  • încopcieri
  • ‑ncopcieri
  • încopcierile
  • ‑ncopcierile
genitiv-dativ singular
  • încopcieri
  • ‑ncopcieri
  • încopcierii
  • ‑ncopcierii
plural
  • încopcieri
  • ‑ncopcieri
  • încopcierilor
  • ‑ncopcierilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încopciere, încopcierisubstantiv feminin

  • 1. Acțiunea de a încopcia. DEX '09 DEX '98 DLRLC
etimologie:
  • vezi încopcia DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.