3 definiții pentru încornățel
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
încornățel, ~ea a [At: BIBICESCU, P. P. 178 / V: (îvp) ~nuț~ / Pl: ~ei, ~ele / E: în- + corn + -ățel] (Pop; hip; d. animale) Care are coarne1.
încornuțel am vz încornățel
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
încornățel, încornățea, adj. (reg.; despre boi) cu coarne; cornut.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: încornățel
încornățel adjectiv
| adjectiv (A67) | masculin | feminin | |||
| nearticulat | articulat | nearticulat | articulat | ||
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
|
|
| plural |
|
|
|
| |
| vocativ | singular | — | — | ||
| plural | — | — | |||
încornuțel
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)