24 de definiții pentru încrâncena

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCRÂNCENA, încrâncenez, vb. I. Refl. A se înfiora, a se îngrozi, a i se încreți cuiva carnea de frică, de scârbă, de mânie; a se crâncena. [Prez. ind. și: încrâncen. Var.: (reg.) încrâncina vb. I] – În + crâncen. corectat(ă)

încrâncena vr [At: LET. III2, 357 / V: (înv) ~răciuna, (cscj) ~ni, (reg) ~cina, ~ciuna, ~crincina / Pzi: încrâncen, ~nez / E: în- + crâncen] 1 A se cutremura de oroare. 2 A se îngrozi. 3 A încremeni de spaimă. 4 A se înfiora. 5 (Îe) A i se ~ cuiva carnea A-i fi frică. 6 A se încăpățâna. 7 A-și susține foarte ferm punctul de vedere. 8 A se înverșuna pentru a obține ceea ce și-a propus. 9 A lua parte la o luptă sângeroasă. 10-11 A se dovedi (crud și) neîndurător.

ÎNCRÂNCENA, încrâncen, vb. I. Refl. A se înfiora, a se îngrozi, a i se încreți cuiva carnea de frică, de scârbă, de mânie; a se crâncena. [Prez. ind. și: încrâncenez. Var.: (reg.) încrâncina, vb. I] – În + crâncen.

A ÎNCRÂNCENA ~ez tranz. A face să se încrânceneze. [Și încrâncen] /în + crâncen

A SE ÎNCRÂNCENA mă ~ez intranz. 1) (despre corp și despre părți ale lui) A se contracta în mod involuntar sub acțiunea unei tensiuni nervoase; a se încreți; a se înfiora. 2) (despre lupte) A deveni (mai) crâncen; a se desfășura tot mai intens; a se înverșuna; a se îndârji. [Și încrâncen] /în + crâncen

ÎNCRÂNCINA vb. I v. încrâncena.

ÎNCRÂNCINA vb. I v. încrâncena.

încrăciuna v vz încrâncena

încrânceni v vz încrâncena

încrâncina v vz încrâncena

încrânciuna v vz încrâncena

ÎNCRÎNCENA, pers. 3 încrîncenă, vb. I. Refl. (Despre ființe în general sau numai despre anumite părți ale corpului) A se contracta, a se înfiora (de frică, de scîrbă, de mînie). De cîte ori dascălul Pamfil cetește în gromovnic că iar are să fie zavistie mare și tăiere și războaie între împărați, mi se încrîncenă inima și n-am somn. SADOVEANU, F. J. 59. ◊ Tranz. Un nod greu îi încrîncenă grumazul. CAMILAR, T. 46. – Prez. ind. și: încrîncenez (DEȘLIU, M. 13). – Variante: crîncena (C. PETRESCU, Î. II 8), încrîncina (CREANGĂ, P. 77) vb. I.

încrâncinà v. a se cutremura de groază: ți s’a încrâncina și ție carnea pe tine CR. [V. crâncen].

încrîncenéz v. tr. (d. crîncen saŭ vsl. krončinĭati sen, a se înverșuna). Umplu de oroare, înfior. V. refl. Mă înfior (uzitat la pers. III): mulțĭ oamenĭ stăteaŭ încrîncinațĭ (Mold.) de mugetu vitelor (Șez. 30, 196). – Vechĭ și -nesc.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

încrâncena (a se ~) vb. refl., ind. prez. 1 sg. mă încrâncenez, 3 se încrâncenea; conj. prez. 1 sg. să mă încrâncenez, 3 să se încrânceneze; imper. 2 sg. afirm. încrâncenează-te; ger. încrâncenându-mă

!încrâncena (a se ~) vb., ind. prez. 3 se încrâncenea

încrâncena vb., ind. prez. 1 sg. încrâncen/încrâncenez, 3 sg. și pl. încrâncenă/încrâncenea

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNCRÂNCENA vb. a se cutremura, a se înfiora, a se înfricoșa, a se îngrozi, a se înspăimânta, a tremura, a se zgudui, (înv. și pop.) a se spăimânta, (înv. și reg.) a se spăima, (reg.) a se înfrica, a se scârbi, (înv.) a se mira, (înv., în Mold.) a se oțărî, (reg. fig.) a se teși, (înv. fig.) a se încreți. (S-a ~ la auzul acestei vești.)

ÎNCRÂNCENA vb. a se cutremura, a se înfiora, a se înfricoșa, a se îngrozi, a se înspăimînta, a tremura, a se zgudui, (înv. și pop.) a se spăimînta, (înv. și reg.) a se spăima, (reg.) a se înfrica, a se scîrbi, (înv.) a se mira, (înv., în Mold.) a se oțărî, (reg. fig.) a se teși, (înv. fig.) a se încreți. (S-a ~ la auzul acestei vești.)

Dicționare de argou

Explică doar sensurile argotice ale cuvintelor.

a i se încrâncena / a i se încreți carnea pe trup expr. a avea frisoane, a se înfiora.

Intrare: încrâncena
încrâncena1 (1 -nez) verb grupa I conjugarea a II-a reflexiv
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încrâncena
  • ‑ncrâncena
  • încrâncenare
  • ‑ncrâncenare
  • încrâncenat
  • ‑ncrâncenat
  • încrâncenatu‑
  • ‑ncrâncenatu‑
  • încrâncenând
  • ‑ncrâncenând
  • încrâncenându‑
  • ‑ncrâncenându‑
singular plural
  • încrâncenea
  • ‑ncrâncenea
  • încrâncenați
  • ‑ncrâncenați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încrâncenez
  • ‑ncrâncenez
(să)
  • încrâncenez
  • ‑ncrâncenez
  • încrâncenam
  • ‑ncrâncenam
  • încrâncenai
  • ‑ncrâncenai
  • încrâncenasem
  • ‑ncrâncenasem
a II-a (tu)
  • încrâncenezi
  • ‑ncrâncenezi
(să)
  • încrâncenezi
  • ‑ncrâncenezi
  • încrâncenai
  • ‑ncrâncenai
  • încrâncenași
  • ‑ncrâncenași
  • încrâncenaseși
  • ‑ncrâncenaseși
a III-a (el, ea)
  • încrâncenea
  • ‑ncrâncenea
(să)
  • încrânceneze
  • ‑ncrânceneze
  • încrâncena
  • ‑ncrâncena
  • încrâncenă
  • ‑ncrâncenă
  • încrâncenase
  • ‑ncrâncenase
plural I (noi)
  • încrâncenăm
  • ‑ncrâncenăm
(să)
  • încrâncenăm
  • ‑ncrâncenăm
  • încrâncenam
  • ‑ncrâncenam
  • încrâncenarăm
  • ‑ncrâncenarăm
  • încrâncenaserăm
  • ‑ncrâncenaserăm
  • încrâncenasem
  • ‑ncrâncenasem
a II-a (voi)
  • încrâncenați
  • ‑ncrâncenați
(să)
  • încrâncenați
  • ‑ncrâncenați
  • încrâncenați
  • ‑ncrâncenați
  • încrâncenarăți
  • ‑ncrâncenarăți
  • încrâncenaserăți
  • ‑ncrâncenaserăți
  • încrâncenaseți
  • ‑ncrâncenaseți
a III-a (ei, ele)
  • încrâncenea
  • ‑ncrâncenea
(să)
  • încrânceneze
  • ‑ncrânceneze
  • încrâncenau
  • ‑ncrâncenau
  • încrâncena
  • ‑ncrâncena
  • încrâncenaseră
  • ‑ncrâncenaseră
încrâncena2 (1 -n) verb grupa I conjugarea I reflexiv
verb (V2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încrâncena
  • ‑ncrâncena
  • încrâncenare
  • ‑ncrâncenare
  • încrâncenat
  • ‑ncrâncenat
  • încrâncenatu‑
  • ‑ncrâncenatu‑
  • încrâncenând
  • ‑ncrâncenând
  • încrâncenându‑
  • ‑ncrâncenându‑
singular plural
  • încrâncenă
  • ‑ncrâncenă
  • încrâncenați
  • ‑ncrâncenați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încrâncen
  • ‑ncrâncen
(să)
  • încrâncen
  • ‑ncrâncen
  • încrâncenam
  • ‑ncrâncenam
  • încrâncenai
  • ‑ncrâncenai
  • încrâncenasem
  • ‑ncrâncenasem
a II-a (tu)
  • încrânceni
  • ‑ncrânceni
(să)
  • încrânceni
  • ‑ncrânceni
  • încrâncenai
  • ‑ncrâncenai
  • încrâncenași
  • ‑ncrâncenași
  • încrâncenaseși
  • ‑ncrâncenaseși
a III-a (el, ea)
  • încrâncenă
  • ‑ncrâncenă
(să)
  • încrâncene
  • ‑ncrâncene
  • încrâncena
  • ‑ncrâncena
  • încrâncenă
  • ‑ncrâncenă
  • încrâncenase
  • ‑ncrâncenase
plural I (noi)
  • încrâncenăm
  • ‑ncrâncenăm
(să)
  • încrâncenăm
  • ‑ncrâncenăm
  • încrâncenam
  • ‑ncrâncenam
  • încrâncenarăm
  • ‑ncrâncenarăm
  • încrâncenaserăm
  • ‑ncrâncenaserăm
  • încrâncenasem
  • ‑ncrâncenasem
a II-a (voi)
  • încrâncenați
  • ‑ncrâncenați
(să)
  • încrâncenați
  • ‑ncrâncenați
  • încrâncenați
  • ‑ncrâncenați
  • încrâncenarăți
  • ‑ncrâncenarăți
  • încrâncenaserăți
  • ‑ncrâncenaserăți
  • încrâncenaseți
  • ‑ncrâncenaseți
a III-a (ei, ele)
  • încrâncenă
  • ‑ncrâncenă
(să)
  • încrâncene
  • ‑ncrâncene
  • încrâncenau
  • ‑ncrâncenau
  • încrâncena
  • ‑ncrâncena
  • încrâncenaseră
  • ‑ncrâncenaseră
încrincina
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
încrânciuna
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
încrânceni
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
încrăciuna
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
încrincini
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
încrâncina1 (1 -nez) verb grupa I conjugarea a II-a reflexiv
verb (V201)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încrâncina
  • ‑ncrâncina
  • încrâncinare
  • ‑ncrâncinare
  • încrâncinat
  • ‑ncrâncinat
  • încrâncinatu‑
  • ‑ncrâncinatu‑
  • încrâncinând
  • ‑ncrâncinând
  • încrâncinându‑
  • ‑ncrâncinându‑
singular plural
  • încrâncinea
  • ‑ncrâncinea
  • încrâncinați
  • ‑ncrâncinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încrâncinez
  • ‑ncrâncinez
(să)
  • încrâncinez
  • ‑ncrâncinez
  • încrâncinam
  • ‑ncrâncinam
  • încrâncinai
  • ‑ncrâncinai
  • încrâncinasem
  • ‑ncrâncinasem
a II-a (tu)
  • încrâncinezi
  • ‑ncrâncinezi
(să)
  • încrâncinezi
  • ‑ncrâncinezi
  • încrâncinai
  • ‑ncrâncinai
  • încrâncinași
  • ‑ncrâncinași
  • încrâncinaseși
  • ‑ncrâncinaseși
a III-a (el, ea)
  • încrâncinea
  • ‑ncrâncinea
(să)
  • încrâncineze
  • ‑ncrâncineze
  • încrâncina
  • ‑ncrâncina
  • încrâncină
  • ‑ncrâncină
  • încrâncinase
  • ‑ncrâncinase
plural I (noi)
  • încrâncinăm
  • ‑ncrâncinăm
(să)
  • încrâncinăm
  • ‑ncrâncinăm
  • încrâncinam
  • ‑ncrâncinam
  • încrâncinarăm
  • ‑ncrâncinarăm
  • încrâncinaserăm
  • ‑ncrâncinaserăm
  • încrâncinasem
  • ‑ncrâncinasem
a II-a (voi)
  • încrâncinați
  • ‑ncrâncinați
(să)
  • încrâncinați
  • ‑ncrâncinați
  • încrâncinați
  • ‑ncrâncinați
  • încrâncinarăți
  • ‑ncrâncinarăți
  • încrâncinaserăți
  • ‑ncrâncinaserăți
  • încrâncinaseți
  • ‑ncrâncinaseți
a III-a (ei, ele)
  • încrâncinea
  • ‑ncrâncinea
(să)
  • încrâncineze
  • ‑ncrâncineze
  • încrâncinau
  • ‑ncrâncinau
  • încrâncina
  • ‑ncrâncina
  • încrâncinaseră
  • ‑ncrâncinaseră
încrâncina2 (1 -n) verb grupa I conjugarea I reflexiv
verb (V2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • încrâncina
  • ‑ncrâncina
  • încrâncinare
  • ‑ncrâncinare
  • încrâncinat
  • ‑ncrâncinat
  • încrâncinatu‑
  • ‑ncrâncinatu‑
  • încrâncinând
  • ‑ncrâncinând
  • încrâncinându‑
  • ‑ncrâncinându‑
singular plural
  • încrâncină
  • ‑ncrâncină
  • încrâncinați
  • ‑ncrâncinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • încrâncin
  • ‑ncrâncin
(să)
  • încrâncin
  • ‑ncrâncin
  • încrâncinam
  • ‑ncrâncinam
  • încrâncinai
  • ‑ncrâncinai
  • încrâncinasem
  • ‑ncrâncinasem
a II-a (tu)
  • încrâncini
  • ‑ncrâncini
(să)
  • încrâncini
  • ‑ncrâncini
  • încrâncinai
  • ‑ncrâncinai
  • încrâncinași
  • ‑ncrâncinași
  • încrâncinaseși
  • ‑ncrâncinaseși
a III-a (el, ea)
  • încrâncină
  • ‑ncrâncină
(să)
  • încrâncine
  • ‑ncrâncine
  • încrâncina
  • ‑ncrâncina
  • încrâncină
  • ‑ncrâncină
  • încrâncinase
  • ‑ncrâncinase
plural I (noi)
  • încrâncinăm
  • ‑ncrâncinăm
(să)
  • încrâncinăm
  • ‑ncrâncinăm
  • încrâncinam
  • ‑ncrâncinam
  • încrâncinarăm
  • ‑ncrâncinarăm
  • încrâncinaserăm
  • ‑ncrâncinaserăm
  • încrâncinasem
  • ‑ncrâncinasem
a II-a (voi)
  • încrâncinați
  • ‑ncrâncinați
(să)
  • încrâncinați
  • ‑ncrâncinați
  • încrâncinați
  • ‑ncrâncinați
  • încrâncinarăți
  • ‑ncrâncinarăți
  • încrâncinaserăți
  • ‑ncrâncinaserăți
  • încrâncinaseți
  • ‑ncrâncinaseți
a III-a (ei, ele)
  • încrâncină
  • ‑ncrâncină
(să)
  • încrâncine
  • ‑ncrâncine
  • încrâncinau
  • ‑ncrâncinau
  • încrâncina
  • ‑ncrâncina
  • încrâncinaseră
  • ‑ncrâncinaseră
verb (V201)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • crâncena
  • crâncenare
  • crâncenat
  • crâncenatu‑
  • crâncenând
  • crâncenându‑
singular plural
  • crâncenea
  • crâncenați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • crâncenez
(să)
  • crâncenez
  • crâncenam
  • crâncenai
  • crâncenasem
a II-a (tu)
  • crâncenezi
(să)
  • crâncenezi
  • crâncenai
  • crâncenași
  • crâncenaseși
a III-a (el, ea)
  • crâncenea
(să)
  • crânceneze
  • crâncena
  • crâncenă
  • crâncenase
plural I (noi)
  • crâncenăm
(să)
  • crâncenăm
  • crâncenam
  • crâncenarăm
  • crâncenaserăm
  • crâncenasem
a II-a (voi)
  • crâncenați
(să)
  • crâncenați
  • crâncenați
  • crâncenarăți
  • crâncenaserăți
  • crâncenaseți
a III-a (ei, ele)
  • crâncenea
(să)
  • crânceneze
  • crâncenau
  • crâncena
  • crâncenaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încrâncena, încrâncenezverb

  • 1. A se înfiora, a se îngrozi, a i se încreți cuiva carnea de frică, de scârbă, de mânie; a se crâncena. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote De cîte ori dascălul Pamfil cetește în gromovnic că iar are să fie zavistie mare și tăiere și războaie între împărați, mi se încrîncenă inima și n-am somn. SADOVEANU, F. J. 59. DLRLC
    • format_quote tranzitiv Un nod greu îi încrîncenă grumazul. CAMILAR, T. 46. DLRLC
etimologie:
  • În + crâncen DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.