13 definiții pentru încuiere

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNCUIERE, încuieri, s. f. Acțiunea de a (se) încuia și rezultatul ei; închidere cu cheia, cu zăvorul; încuiat1. – V. încuia.

ÎNCUIERE, încuieri, s. f. Acțiunea de a (se) încuia și rezultatul ei; închidere cu cheia, cu zăvorul; încuiat1. – V. încuia.

încuiere sf [At: BIBLIA (1688) 238/2 / V: ~iare / Pl: ~ri / E: încuia] 1 Închidere cu cheia, cu zăvorul, cu lacătul etc. Si: încuiat1 (1). 2 Interzicere (cuiva) de a ieși dintr-o încăpere Si: încuiat1 (2). 3 Autoizolare a cuiva într-o încăpere Si: încuiat1. 4 Barare a unui drum Si: încuiat1 (4). 5 (Pop) Constipație. 6 (Pop) Retenție urinară Si: încuiat1 (6), încuietură (5). 7 (Trs; înv; fig) Oprire a unei acțiuni Si: încuiat1 (7). 8 (Fig) Astupare a gurii, a urechilor etc. Si: încuiat1 (8). 9 (Fig; fam) Anulare a posibilității cuiva de a replica Si: încuiat1 (9). 10 (Trs; fig; înv) încheiere a unei activități Si: încuiat1 (10). 11 (Pop) Neputință de a naște Si: încuiat1 (11). 12 (Pop) Imposibilitate de a avea copii Si: încuiat1 (12). 13 (Fig; pex) Însingurare.

ÎNCUIERE, încuieri, s. f. Acțiunea de a încuia și rezultatul ei; închidere cu cheia, cu zăvorul. Încuierea porților.

încuĭére f. Acțiunea de a încuĭa. Constipațiune.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

încuiere s. f., g.-d. art. încuierii; pl. încuieri

încuiere s. f., g.-d. art. încuierii; pl. încuieri

încuiere s. f., g.-d. art. încuierii; pl. încuieri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNCUIERE s. 1. închidere, punere, tragere. (~ zăvorului la ușă.) 2. ferecare, închidere, zăvorâre. (~ ușii.)

ÎNCUIERE s. 1. închidere, punere, tragere. (~ zăvorului la ușă.) 2. ferecare, închidere, zăvorîre. (~ ușii.)

Intrare: încuiere
încuiere substantiv feminin
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încuiere
  • ‑ncuiere
  • încuierea
  • ‑ncuierea
plural
  • încuieri
  • ‑ncuieri
  • încuierile
  • ‑ncuierile
genitiv-dativ singular
  • încuieri
  • ‑ncuieri
  • încuierii
  • ‑ncuierii
plural
  • încuieri
  • ‑ncuieri
  • încuierilor
  • ‑ncuierilor
vocativ singular
plural
încuiare
substantiv feminin (F115)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • încuiare
  • ‑ncuiare
  • încuiarea
  • ‑ncuiarea
plural
  • încuieri
  • ‑ncuieri
  • încuierile
  • ‑ncuierile
genitiv-dativ singular
  • încuieri
  • ‑ncuieri
  • încuierii
  • ‑ncuierii
plural
  • încuieri
  • ‑ncuieri
  • încuierilor
  • ‑ncuierilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

încuiere, încuierisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi încuia DEX '98 DEX '09

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.