14 definiții pentru înfricoșa

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNFRICOȘA, înfricoșez, vb. I. Refl. și tranz. A fi cuprins sau a face pe cineva să fie cuprins de frică; a (se) înspăimânta; a (se) îngrozi, a se înfrica. – În + fricos.

ÎNFRICOȘA, înfricoșez, vb. I. Refl. și tranz. A fi cuprins sau a face pe cineva să fie cuprins de frică; a (se) înspăimânta; a (se) îngrozi, a se înfrica. – În + fricos.

înfricoșa [At: CORESI, EV. 234/10 / Pzi: ez / E: în- + fricos] 1 vt A intimida pe cineva. 2-3 vtr (A face pe cineva să fie cuprins sau) a fi cuprins de frică.

ÎNFRICOȘA, înfricoșez, vb. I. Refl. A fi cuprins de frică; a se speria. Tată, nu te înfricoșa, că eu sînt! CREANGĂ, P. 79. ♦ Tranz. A înspăimînta, a îngrozi, a intimida. Romanii vor întreprinde expediții cu scopul de-a captura pradă și sclavi și de a înfricoșa pe daci. IST. R.P.R. 36. ◊ Absol. Uși de bronz întredeschise pe-adîncimi ce-nfricoșează. MACEDONSKI, O. I 103.

A ÎNFRICOȘA ~ez tranz. A face să se înfricoșeze. [Sil. în-fri-] /în + fricos

A SE ÎNFRICOȘA mă ~ez intranz. A fi cuprins de frică. /în + fricos

înfricoșà v. 1. a băga frică mare; 2. a intimida; 3. a se speria foarte.

înfricoșéz v. tr. (d. frică, fricos). Umplu de frică, îngrozesc, înspăĭmînt, intimidéz. Vechĭ înfric, a -á.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înfricoșa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înfricoșez, 3 înfricoșea, 1 pl. înfricoșăm; conj. prez. 1 sg. să înfricoșez, 3 să înfricoșeze; ger. înfricoșând

înfricoșa (a ~) vb., ind. prez. 3 înfricoșează, 1 pl. înfricoșăm; conj. prez. 3 să înfricoșeze; ger. înfricoșând

înfricoșa vb., ind. prez. 1 sg. înfricoșez, 1 pl. înfricoșăm; conj. prez. 3 sg. și pl. înfricoșeze; ger. înfricoșând

înfricoșa (ind. prez. 3 sg. și pl. înfricoșează, 1 pl. înfricoșăm, ger. înfricoșînd)

înfricoșez, -șează 3, -șam 1 imp., -șător adj. v.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNFRICOȘA vb. a se cutremura, a se încrîncena, a se înfiora, a se îngrozi, a se înspăimînta, a tremura, a se zgudui, (înv. și pop.) a se spăimînta, (înv. și reg.) a se spăima, (reg.) a se înfrica, a se scîrbi, (înv.) a se mira, (înv., in Mold.) a se oțărî, (reg. fig.) a se teși, (înv. fig.) a se încreți. (S-a ~ la auzul acestei vești.)

Intrare: înfricoșa
verb (VT202)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înfricoșa
  • ‑nfricoșa
  • înfricoșare
  • ‑nfricoșare
  • înfricoșat
  • ‑nfricoșat
  • înfricoșatu‑
  • ‑nfricoșatu‑
  • înfricoșând
  • ‑nfricoșând
  • înfricoșându‑
  • ‑nfricoșându‑
singular plural
  • înfricoșea
  • ‑nfricoșea
  • înfricoșați
  • ‑nfricoșați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înfricoșez
  • ‑nfricoșez
(să)
  • înfricoșez
  • ‑nfricoșez
  • înfricoșam
  • ‑nfricoșam
  • înfricoșai
  • ‑nfricoșai
  • înfricoșasem
  • ‑nfricoșasem
a II-a (tu)
  • înfricoșezi
  • ‑nfricoșezi
(să)
  • înfricoșezi
  • ‑nfricoșezi
  • înfricoșai
  • ‑nfricoșai
  • înfricoșași
  • ‑nfricoșași
  • înfricoșaseși
  • ‑nfricoșaseși
a III-a (el, ea)
  • înfricoșea
  • ‑nfricoșea
(să)
  • înfricoșeze
  • ‑nfricoșeze
  • înfricoșa
  • ‑nfricoșa
  • înfricoșă
  • ‑nfricoșă
  • înfricoșase
  • ‑nfricoșase
plural I (noi)
  • înfricoșăm
  • ‑nfricoșăm
(să)
  • înfricoșăm
  • ‑nfricoșăm
  • înfricoșam
  • ‑nfricoșam
  • înfricoșarăm
  • ‑nfricoșarăm
  • înfricoșaserăm
  • ‑nfricoșaserăm
  • înfricoșasem
  • ‑nfricoșasem
a II-a (voi)
  • înfricoșați
  • ‑nfricoșați
(să)
  • înfricoșați
  • ‑nfricoșați
  • înfricoșați
  • ‑nfricoșați
  • înfricoșarăți
  • ‑nfricoșarăți
  • înfricoșaserăți
  • ‑nfricoșaserăți
  • înfricoșaseți
  • ‑nfricoșaseți
a III-a (ei, ele)
  • înfricoșea
  • ‑nfricoșea
(să)
  • înfricoșeze
  • ‑nfricoșeze
  • înfricoșau
  • ‑nfricoșau
  • înfricoșa
  • ‑nfricoșa
  • înfricoșaseră
  • ‑nfricoșaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înfricoșa, înfricoșezverb

  • 1. A fi cuprins sau a face pe cineva să fie cuprins de frică; a (se) înspăimânta; a (se) îngrozi, a se înfrica. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Tată, nu te înfricoșa, că eu sînt! CREANGĂ, P. 79. DLRLC
    • format_quote Romanii vor întreprinde expediții cu scopul de-a captura pradă și sclavi și de a înfricoșa pe daci. IST. R.P.R. 36. DLRLC
    • format_quote (și) absolut Uși de bronz întredeschise pe-adîncimi ce-nfricoșează. MACEDONSKI, O. I 103. DLRLC
etimologie:
  • În + fricos DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.