23 de definiții pentru înfășa

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNFĂȘA, înfăș, vb. I. Tranz. A înfășură un copil în scutece (și în feșe); p. ext. a înfășură corpul sau o parte a corpului cu o legătură, un bandaj sau o cataplasmă. – Lat. infasciare.

înfășa [At: VARLAAM, C. 119 / V: (îrg) anfașa, înfășa, ~șăia, ~șâia, ~șia, ~șuia, umf~, ~șăi / Pzi: înfăș / E: în- + -fașă] 1 vt (Înv) A înfășură (1). 2 vt (Spc) A înfășură (1) un copil în fașă. 3-4 vtr (Pex) A(-și) înfășură (1-2) corpul sau o parte a corpului cu un bandaj Si: a (se) bandaja. 5 vr (Înv) A umbla împleticindu-se Si: a bâjbăi.

ÎNFĂȘA, înfăș, vb. I. Tranz. A înfășura un copil în scutece (și în feși); p. ext. a înfășura corpul sau o parte a corpului cu o legătură, un bandaj sau o cataplasmă. – Lat. infasciare.

ÎNFĂȘA, înfăș, vb. I. Tranz. 1. A înfășura un copil în scutece (și în feși). Nevasta lui, după ce-și scăldă copilul, îl înfășă. CREANGĂ, O. A. 291. Eu te-am înfășat, eu te-am legănat. ALECSANDRI, T. 943. Mîndră mămucă am avut, Frumos copil a făcut, M-a-nfășat cu flori de munte, Ca s-agiung viteaz de frunte. id. P. P. 313. 2. A înfășura corpul sau o parte a corpului cu o legătură, un bandaj sau o cataplasmă. Boierul au descălicat și i-au înfășat piciorul cum se cade. SBIERA, P. 57. Au întins hoștinile ferbincioare pe o pînzătură și m-au înfășat cu ele peste tot, ca pe un copil. CREANGĂ, A. 16.

A ÎNFĂȘA înfăș tranz. 1) (copii) A înveli în scutece, legând cu fașa. 2) (mai ales părți ale corpului) A înveli (strâns) cu un bandaj sau cu o fașă. A-și ~ capul. /<lat. infasciare

înfășà v. 1. a lega un prunc în fașe; 2. a înfășură. [Lat. FASCIARE].

înfăș, a v. tr. (lat. infasciare, d. fascia, fașă; it. [in]fasciare, log. faskar, pv. faissar, fr. faisser, sp. fajar, pg. enfaixar. – Înfăș, înfeșĭ, înfașă; să înfeșe). Leg un prunc cu fașa.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înfășa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înfăș, 2 sg. înfeși, 3 înfașă, 1 pl. înfășăm; conj. prez. 1 sg. să înfăș, 3 să înfeșe; imper. 2 sg. afirm. înfașă; ger. înfășând

înfășa (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. înfăș, 2 sg. înfeși, 3 înfașă, 1 pl. înfășăm; conj. prez. 3 să înfeșe; ger. înfășând

înfășa vb., ind. prez. 1 sg. înfăș, 2 sg. înfeși, 3 sg. și pl. înfașă, 1 pl. înfășăm; conj. prez. 3 sg. și pl. înfeșe; ger. înfășând

înfășa (ind. prez. 1 sg. înfăș, 3 sg. și pl. înfașă, 1 pl. înfășăm, ger. înfășînd)

înfăș, -feși 2, -feșe 3 conj., -fășam 1 imp., -fășând ger., -fășare inf. s.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNFĂȘA vb. v. bandaja, lega, pansa.

înfășa vb. v. BANDAJA. LEGA. PANSA.

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

înfășa (înfăș, înfășat), vb.1. A Înfășura în scutece. – 2. A bandaja. – 3. A înfășura, a acoperi strîns de jur împrejur. – Var. fașa, înfăș(u)ia. Mr. nfaș, nfășare, megl. anfaș, anfășari. Lat. fasciāre (Pușcariu 839; Candrea-Dens., 554; REW 3209; DAR), cf. alb. faškjoń, it. (in)fasciare (sard. fašare), prov. faissar, fr. faisser, sp. fajar, port. enfaixar. Pref. în- trebuie să fie tîrziu; ar putea fi vorba și de un der. intern de la fașe, s. v. Este cuvînt comun, cf. ALR, I, 228. Der. înfășetură, s. f. (acțiunea de a înfășa; legătură; scutec); înfășura, vb. (a înfășura, a acoperi; a ascunde, a acoperi pînă la ochi; a răsuci), der. de la un pl. ipotetic sau colectiv *fășuri < fașe, ca gîndgînduriîngîndura; fumfumuriînfumura, cf. îngrijora etc. (după Pușcariu 840; Tiktin; Candrea-Dens., 558; DAR, din lat. *in-fasciolāre, etimon a cărui utilitate nu este evidentă și care nu este confirmat nici de dialecte și nici de celelalte limbi romanice); înfășurător, adj. (care înfășoară); înfășurătură, s. f. (înfășurare); desfășa, vb. (a scoate scutecele); desfășura, vb. (a descolăci, a întinde, a desface; a dezvolta).

Intrare: înfășa
verb (VT34)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înfășa
  • ‑nfășa
  • înfășare
  • ‑nfășare
  • înfășat
  • ‑nfășat
  • înfășatu‑
  • ‑nfășatu‑
  • înfășând
  • ‑nfășând
  • înfășându‑
  • ‑nfășându‑
singular plural
  • înfașă
  • ‑nfașă
  • înfășați
  • ‑nfășați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înfăș
  • ‑nfăș
(să)
  • înfăș
  • ‑nfăș
  • înfășam
  • ‑nfășam
  • înfășai
  • ‑nfășai
  • înfășasem
  • ‑nfășasem
a II-a (tu)
  • înfeși
  • ‑nfeși
(să)
  • înfeși
  • ‑nfeși
  • înfășai
  • ‑nfășai
  • înfășași
  • ‑nfășași
  • înfășaseși
  • ‑nfășaseși
a III-a (el, ea)
  • înfașă
  • ‑nfașă
(să)
  • înfeșe
  • ‑nfeșe
  • înfășa
  • ‑nfășa
  • înfășă
  • ‑nfășă
  • înfășase
  • ‑nfășase
plural I (noi)
  • înfășăm
  • ‑nfășăm
(să)
  • înfășăm
  • ‑nfășăm
  • înfășam
  • ‑nfășam
  • înfășarăm
  • ‑nfășarăm
  • înfășaserăm
  • ‑nfășaserăm
  • înfășasem
  • ‑nfășasem
a II-a (voi)
  • înfășați
  • ‑nfășați
(să)
  • înfășați
  • ‑nfășați
  • înfășați
  • ‑nfășați
  • înfășarăți
  • ‑nfășarăți
  • înfășaserăți
  • ‑nfășaserăți
  • înfășaseți
  • ‑nfășaseți
a III-a (ei, ele)
  • înfașă
  • ‑nfașă
(să)
  • înfeșe
  • ‑nfeșe
  • înfășau
  • ‑nfășau
  • înfășa
  • ‑nfășa
  • înfășaseră
  • ‑nfășaseră
înfașa
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
umfășa
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
înfășăi
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
înfășăia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
înfășâia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
înfășia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
înfășuia
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înfășa, înfășverb

  • 1. A înfășură un copil în scutece (și în feșe). DEX '09 DLRLC
    • format_quote Nevasta lui, după ce-și scăldă copilul, îl înfășă. CREANGĂ, O. A. 291. DLRLC
    • format_quote Eu te-am înfășat, eu te-am legănat. ALECSANDRI, T. 943. DLRLC
    • format_quote Mîndră mămucă am avut, Frumos copil a făcut, M-a-nfășat cu flori de munte, Ca s-agiung viteaz de frunte. ALECSANDRI, P. P. 313. DLRLC
    • 1.1. prin extensiune A înfășura corpul sau o parte a corpului cu o legătură, un bandaj sau o cataplasmă. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Boierul au descălicat și i-au înfășat piciorul cum se cade. SBIERA, P. 57. DLRLC
      • format_quote Au întins hoștinile ferbincioare pe o pînzătură și m-au înfășat cu ele peste tot, ca pe un copil. CREANGĂ, A. 16. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.