îngenunchere sf [At: DOSOFTEI, V. S. 9/1 / V: ~uche~, ~uchiare, ~nchiere, ~gerunchiare / Pl: ~ri / E: îngenunchea] 1 Așezare în genunchi Si: îngenuncheat¹ (1). 2 Silire a cuiva să se așeze în genunchi Si: îngenuncheat¹ (2). 3 (Fig) Silire a cuiva să se supună Si: îngenuncheat¹ (3). 4 Închinare a unui teritoriu unui dușman biruitor Si: îngenuncheat¹ (4).

ÎNGENUNCHERE, îngenuncheri, s. f. I. Acțiunea de a îngenunchea și rezultatul ei. 1. Cădere în genunchi, așezare în genunchi. Păreau niște statui de oameni, ciopliți în chipul îngenuncherii. VISSARION, B. 188. 2. Fig. Aservire, supunere; umilire, înjosire. Sprijinirea «planificării» în genul «planului Marshall»... înseamnă îngenuncherea în fața capitalului monopolist. CONTEMPORANUL, S. II, 1950, nr. 184, 2/2. II. Schimbare de direcție, relativ bruscă, a unei găuri de sondă datorită schimbării condițiilor de săpare.

îngenuchere sf vz îngenunchere

îngenuchiare sf vz îngenunchere

îngenunchiere sf vz îngenunchere

îngerunchiare sf vz îngenunchere

îngenunchere s. f., g.-d. art. îngenuncherii; pl. îngenuncheri

îngenunchere s. f., g.-d. art. îngenuncherii; pl. îngenuncheri

îngenunchere s. f., g.-d. art. îngenuncherii; pl. îngenuncheri

ÎNGENUNCHERE s. v. aservire, înrobire, robie, robire, subjugare, supunere.

ÎNGENUNCHERE s. (livr.) genuflexiune.

ÎNGENUNCHERE s. (livr.) genuflexiune.

îngenunchere s. v. ASERVIRE. ÎNROBIRE. ROBIE. ROBIRE. SUBJUGARE. SUPUNERE.

ÎNGENUNCHÉRE (< îngenunchea) s. f. 1. Acțiunea de a îngenunchea. 2. (Ind. Extr.) Schimbare de direcție, relativ bruscă, a axei unei găuri de sondă, provocată de modificarea condițiilor de săpare. 3. Îngenuncherea tulpinilor = boală a cerealelor provocată de mai multe specii de ciuperci și manifestată prin îndoirea tulpinilor în porțiunea de la bază. 4. (În creștinism) Expresie a smereniei, a rugăciunii și căinței.