9 definiții pentru îngreuiere

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNGREUIERE s. f. (Rar) Acțiunea de a (se) îngreuia. [Pr.: -gre-u-] – V. îngreuia.

îngreuiere sf [At: VARLAAM, C. 289 / V: ~iare / Pl: ~ri / E: îngreuia] 1 Creștere în greutate Si: îngreunare (1), îngreunat1 (1). 2 (Spc) Consumare a prea multor alimente Si: îngreunare (2), îngreunat1 (2). 3 Legare a unor greutăți de ceva Si: îngreunare (3), îngreunat1 (3). 4 Împovărare cu greutăți Si: îngreunare (4), îngreunat1 (4). 5 (Fig) Împovărare a oamenilor cu biruri mari Si: îngreunare (5), îngreunat1 (5). 6 (Fig) Obligare de a munci prea mult Si: îngreunare (6), îngreunat1 (6). 7 Dificultate mare în atingerea scopului propus Si: îngreunare (7), îngreunat1. 8 Senzație de apăsare Si: îngreunare (8), îngreunat1 (8). 9 Provocare cuiva a unor dificultăți Si: îngreunare (9), îngreunat1 (9). 10 Dificultate de a administra o casă, o gospodărie Si: îngreunare (10), îngreunat1 (10). 11 (Pop) Sarcină a unei femei Si: îngreunare (11), îngreunat1 (11). 12 Trândăvie. 13 Inerție.

ÎNGREUIERE s. f. Acțiunea de a (se) îngreuia. [Pr.: -gre-u-] – V. îngreuia.

ÎNGREUIERE s. f. Acțiunea de a îngreuia. – Pronunțat: -gre-u-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

îngreuiere (desp. -gre-u-) (rar) s. f., g.-d. art. îngreuierii

îngreuiere (-gre-u-) (rar) s. f., g.-d. art. îngreuierii

îngreuiere s. f. (sil. -gre-u-ie-), g.-d. art. îngreuierii; pl. îngreuieri

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

Intrare: îngreuiere
îngreuiere substantiv feminin
  • silabație: în-gre-u-ie-re info
substantiv feminin (F107)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îngreuiere
  • ‑ngreuiere
  • îngreuierea
  • ‑ngreuierea
plural
  • îngreuieri
  • ‑ngreuieri
  • îngreuierile
  • ‑ngreuierile
genitiv-dativ singular
  • îngreuieri
  • ‑ngreuieri
  • îngreuierii
  • ‑ngreuierii
plural
  • îngreuieri
  • ‑ngreuieri
  • îngreuierilor
  • ‑ngreuierilor
vocativ singular
plural
îngreuiare
substantiv feminin (F115)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • îngreuiare
  • ‑ngreuiare
  • îngreuiarea
  • ‑ngreuiarea
plural
  • îngreuieri
  • ‑ngreuieri
  • îngreuierile
  • ‑ngreuierile
genitiv-dativ singular
  • îngreuieri
  • ‑ngreuieri
  • îngreuierii
  • ‑ngreuierii
plural
  • îngreuieri
  • ‑ngreuieri
  • îngreuierilor
  • ‑ngreuierilor
vocativ singular
plural
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

îngreuiere, îngreuierisubstantiv feminin

etimologie:
  • vezi îngreuia DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.