21 de definiții pentru înmuia

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNMUIA, înmoi, vb. I. 1. Tranz. A băga, a introduce într-un lichid, a muia. ◊ Refl. Rufele s-au înmuiat. ♦ A uda, a umezi. ♦ Fig. (Rar) A împodobi cu cusături, cu broderii de mătase, de fir (aurit) etc. 2. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni mai moale, prin încălzire sau prin subțiere cu un lichid. ◊ Expr. A (i se) înmuia (cuiva) inima = a (se) înduioșa. ♦ Fig. A (se) potoli, a (se) calma; a (se) liniști. ♦ Refl. (Despre ger, despre vreme) A fi mai blând; a se domoli, a se potoli. 3. Tranz. și refl. Fig. A face să fie sau a deveni mai blând; a (se) îmblânzi. – În + muia.

ÎNMUIA, înmoi, vb. I. 1. Tranz. A băga, a introduce într-un lichid, a muia. ◊ Refl. Rufele s-au înmuiat. ♦ A uda, a umezi. ♦ Fig. (Rar) A împodobi cu cusături, cu broderii de mătase, de fir (aurit) etc. 2. Tranz. și refl. A face să devină sau a deveni mai moale, prin încălzire sau prin subțiere cu un lichid. ◊ Expr. A (i se) înmuia (cuiva) inima = a (se) înduioșa. ♦ Fig. A (se) potoli, a (se) calma; a (se) liniști. ♦ Refl. (Despre ger, despre vreme) A fi mai blând; a se domoli, a se potoli. 3. Tranz. și refl. Fig. A face să fie sau a deveni mai blând; a (se) îmblânzi. – În + muia.

înmuia [At: DA / P: ~mu-ia / Pzi: înmoi / E: în- + muia] 1-2 vtr A (se) introduce într-un lichid Si: a muia, a uda, a umezi. 3 vt (Reg; rar) A împodobi cu cusături, cu broderii de mătase etc. 4-7 vtr (A face să devină sau) a deveni mai moale, (prin încălzire sau) prin subțiere cu un lichid. 8-9 vtr (Pfm; îe) A (i se) ~ (cuiva) inima A (se) înduioșa. 10-11 vtr (Fig) (A face să fie sau) a deveni mai blând Si: a (se) îmblânzi, a (se) potoli. 12 vr (D. ger, vreme) A se domoli.

ÎNMUIA, înmoi, vb. I. (În concurență cu muia) Tranz. 1. A băga, a introduce ceva în apă sau în alt lichid. Ana își înmuie buzele în rachiu. REBREANU, I. 20. ♦ A uda, a umezi, a scălda. O sudoare rece îi înmuie tîmplele. CAMIL PETRESCU, O. II 20. 2. A face mai moale prin încălzire sau adaos de lichid. (Refl.) Ar fi bine să mai dea dumnezeu o gură de ploaie, să se mai înmoaie pămîntul. REBREANU, I. 23. ♦ Refl. A fi mai puțin aspru, a se domoli, a se potoli. O furtună cumplită își dezlănțuie furia urlînd fioros în jurul nostru; cîteodată suflarea i se înmoaie și atunci parcă geme într-o desperare răutăcioasă. BART, S. M. 15. Cu-a mele coate eu cerc vremea de se-nmoaie. EMINESCU, N. 42. 3. Fig. (Cu privire la glas sau la vorbe) A face să fie mai puțin aspru; a îmblînzi. Petre, cu cît îi ațineau drumul oamenii și-l opreau și cu cît Busuioc își înmuia glasul, cu atît se înverșuna și răcnea. REBREANU, R. II 41. ♦ (Cu privire la inimă) A înduioșa, a mișca. Acel balsam melodios... și acum îmi înmoaie inima, de cîte ori se întîmplă să aud uvertura de vînătoare a lui Mehul. ODOBESCU, S. III 97. ◊ Refl. Își luă iar cojocul, bucuros că inima femeii se înmuiase, în sfîrșit. CAMILAR, TEM. 37. ♦ Refl. Fig. (Despre oameni și despre pornirile lor sufletești) A se potoli, a se calma, a se liniști. Dar Filoftei se înmuie deodată. DUMITRIU, P. F. 9. ◊ Tranz. Mihnea își înmuie turbarea în fel de fel de cruzimi. ODOBESCU, S. I 85.

A ÎNMUIA înmoi tranz. A face să se înmoaie. ◊ ~ spinarea cuiva a bate zdravăn pe cineva. /în + a muia

A SE ÎNMUIA mă înmoi intranz. 1) A deveni (mai) moale; a pierde din tărie; a se fleșcăi. Ceara s-a înmuiat. 2) (despre ger) A deveni mai temperat; a scădea în intensitate. 3) (despre timp) A deveni (mai) cald. 4) A deveni ud; a se îmbiba cu apă (sau cu alt lichid). Lutul s-a înmuiat. 5) A deveni plin (de lacrimi); a se umezi. Ochii i s-au ~t de lacrimi. 6) fig. (despre persoane sau despre manifestările lor) A deveni mai bun (sau mai puțin dur); a se îmbuna; a se îmblânzi; a se îndulci. Vocea i s-a ~t.A i ~ inima cuiva a se înduioșa. 7) lingv. (despre sunete) A deveni palatal; a se palataliza. /în + a muia

înmuià v. a muia: înmuiând securea în sânge BĂLC.

2) moĭ, a muĭá v. tr. (lat. *molliare îld. mollire, a muĭa, d. mollis, moale; pv. pg. molhar, fr. mouiller, cat. mullar, sp. mojar.Moĭ, moaĭe, muĭem, muĭațĭ, moaĭe; să moĭ, să moaĭe; muĭam; muĭasem; muind). Fac moale: căldura moaĭe ceara. Pun în apă orĭ în alt lichid: a muĭa rufele, o pisică în apă, fasolea (ca să fie maĭ moale cînd o voĭ pune la fert, adică o pun amoĭ). Înting: a muĭa pînea’n vin, în sos. Fig. Iron. Bat, lovesc: ĭ-a muĭat spinarea, oasele. Moleșesc, fac să peardă energia orĭ pretențiunile: nenorocirile l-aŭ muĭat. Înduplec: vorba asta l-a muĭat. V. refl. Mă fac moale: ceara se moaĭe la foc. Mă scald: copiiĭ se moaĭe’n toate lacurile. Fig. Mă moleșesc, perd din putere: oameniĭ se muĭase de căldură, geru s’a muĭat. Îmĭ reduc pretențiunile, o las maĭ moale: acuma s’a maĭ muĭat: se mulțămește cu maĭ puține parale. – Și înmoĭ, maĭ ales în vest. Și îmoĭ.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înmuia (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. înmoi, 3 înmoaie, 1 pl. înmuiem; conj. prez. 1 și 2 sg. să înmoi, 3 să înmoaie; imper. 2 sg. afirm. înmoaie(-l, înmoai-o); ger. înmuind

înmuia (a ~) vb., ind. prez. 1 și 2 sg. înmoi, 3 înmoaie, 1 pl. înmuiem; conj. prez. 3 înmoaie; ger. înmuind

înmuia vb., ind. și conj. prez. 1 sg. înmoi, 3 sg. și pl. înmoaie; ger. înmuind

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNMUIA vb. v. atenua, calma, descrește, diminua, domoli, liniști, micșora, modera, pondera, potoli, reduce, scădea, slăbi, tempera.

ÎNMUIA vb. a muia, a uda, a umezi, (pop.) a întinge. (Își ~ degetele în apă.)

ÎNMUIA vb. a muia, a uda, a umezi, (pop.) a întinge. (Își ~ degetele în apă.)

înmuia vb. v. ATENUA. CALMA. DESCREȘTE. DIMINUA. DOMOLI. LINIȘTI. MICȘORA. MODERA. PONDERA. POTOLI. REDUCE. SCĂDEA. SLĂBI. TEMPERA.

A se înmuia ≠ a se înverșuna, a se învârtoșa, a se întări

A (se) înmuia ≠ a (se) întări

Intrare: înmuia
verb (VT108)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înmuia
  • ‑nmuia
  • înmuiere
  • ‑nmuiere
  • înmuiat
  • ‑nmuiat
  • înmuiatu‑
  • ‑nmuiatu‑
  • înmuind
  • ‑nmuind
  • înmuindu‑
  • ‑nmuindu‑
singular plural
  • înmoaie
  • ‑nmoaie
  • înmuiați
  • ‑nmuiați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înmoi
  • ‑nmoi
(să)
  • înmoi
  • ‑nmoi
  • înmuiam
  • ‑nmuiam
  • înmuiai
  • ‑nmuiai
  • înmuiasem
  • ‑nmuiasem
a II-a (tu)
  • înmoi
  • ‑nmoi
(să)
  • înmoi
  • ‑nmoi
  • înmuiai
  • ‑nmuiai
  • înmuiași
  • ‑nmuiași
  • înmuiaseși
  • ‑nmuiaseși
a III-a (el, ea)
  • înmoaie
  • ‑nmoaie
(să)
  • înmoaie
  • ‑nmoaie
  • înmuia
  • ‑nmuia
  • înmuie
  • ‑nmuie
  • înmuiase
  • ‑nmuiase
plural I (noi)
  • înmuiem
  • ‑nmuiem
(să)
  • înmuiem
  • ‑nmuiem
  • înmuiam
  • ‑nmuiam
  • înmuiarăm
  • ‑nmuiarăm
  • înmuiaserăm
  • ‑nmuiaserăm
  • înmuiasem
  • ‑nmuiasem
a II-a (voi)
  • înmuiați
  • ‑nmuiați
(să)
  • înmuiați
  • ‑nmuiați
  • înmuiați
  • ‑nmuiați
  • înmuiarăți
  • ‑nmuiarăți
  • înmuiaserăți
  • ‑nmuiaserăți
  • înmuiaseți
  • ‑nmuiaseți
a III-a (ei, ele)
  • înmoaie
  • ‑nmoaie
(să)
  • înmoaie
  • ‑nmoaie
  • înmuiau
  • ‑nmuiau
  • înmuia
  • ‑nmuia
  • înmuiaseră
  • ‑nmuiaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înmuia, înmoiverb

  • 1. tranzitiv A băga, a introduce într-un lichid. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: muia
    • format_quote reflexiv Rufele s-au înmuiat. DEX '09 DEX '98
    • format_quote Ana își înmuie buzele în rachiu. REBREANU, I. 20. DLRLC
    • 1.1. Scălda, uda, umezi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote O sudoare rece îi înmuie tîmplele. CAMIL PETRESCU, O. II 20. DLRLC
    • 1.2. figurat rar A împodobi cu cusături, cu broderii de mătase, de fir (aurit) etc. DEX '09 DEX '98
  • 2. tranzitiv reflexiv A face să devină sau a deveni mai moale, prin încălzire sau prin subțiere cu un lichid. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ar fi bine să mai dea dumnezeu o gură de ploaie, să se mai înmoaie pămîntul. REBREANU, I. 23. DLRLC
    • 2.1. figurat A (se) potoli, a (se) calma; a (se) liniști. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote Dar Filoftei se înmuie deodată. DUMITRIU, P. F. 9. DLRLC
      • format_quote Mihnea își înmuie turbarea în fel de fel de cruzimi. ODOBESCU, S. I 85. DLRLC
    • 2.2. reflexiv impersonal (Despre ger, despre vreme) A fi mai blând; a se domoli, a se potoli. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      • format_quote O furtună cumplită își dezlănțuie furia urlînd fioros în jurul nostru; cîteodată suflarea i se înmoaie și atunci parcă geme într-o desperare răutăcioasă. BART, S. M. 15. DLRLC
      • format_quote Cu-a mele coate eu cerc vremea de se-nmoaie. EMINESCU, N. 42. DLRLC
    • chat_bubble A (i se) înmuia (cuiva) inima = a (se) înduioșa. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: înduioșa
      • format_quote Acel balsam melodios... și acum îmi înmoaie inima, de cîte ori se întîmplă să aud uvertura de vînătoare a lui Méhul. ODOBESCU, S. III 97. DLRLC
      • format_quote Își luă iar cojocul, bucuros că inima femeii se înmuiase, în sfîrșit. CAMILAR, TEM. 37. DLRLC
  • 3. tranzitiv reflexiv figurat A face să fie sau a deveni mai blând; a (se) îmblânzi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: îmblânzi
    • format_quote Petre, cu cît îi ațineau drumul oamenii și-l opreau și cu cît Busuioc își înmuia glasul, cu atît se înverșuna și răcnea. REBREANU, R. II 41. DLRLC
etimologie:
  • În + muia DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.