22 de definiții pentru întâmpina

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ÎNTÂMPINA, întâmpin, vb. I. 1. Tranz. A-i ieși cuiva înainte pentru a-l primi. ♦ Tranz. și refl. recipr. (Înv. și reg.) A (se) întâlni. 2. Tranz. Fig. A i se ivi cuiva necazuri, obstacole în calea unei realizări. 3. Tranz. Fig. A suporta; a face față unor cheltuieli, unor obligații. 4. Tranz. (Înv.) A ieși cu oaste în calea dușmanului pentru a-l ataca. 5. Intranz. și tranz. (Înv.) A replica, a răspunde. [Var.: întimpina vb. I] – În + tâmpină.

ÎNTÂMPINA, întâmpin, vb. I. 1. Tranz. A-i ieși cuiva înainte pentru a-l primi. ♦ Tranz. și refl. recipr. (Înv. și reg.) A (se) întâlni. 2. Tranz. Fig. A i se ivi cuiva necazuri, obstacole în calea unei realizări. 3. Tranz. Fig. A suporta; a face față unor cheltuieli, unor obligații. 4. Tranz. (Înv.) A ieși cu oaste în calea dușmanului pentru a-l ataca. 5. Intranz. și tranz. (Înv.) A replica, a răspunde. [Var.: întimpina vb. I] – În + tâmpină.

întâmpina [At: TETRAEV. (1574) 212 / V: ~tim~, ~tum~, ~tunchina / Pzi: întâmpin / E: în- + tâmpina] 1 vt A ieși cuiva înainte pentru a-l primi. 2 vt (Îvp) A se întâlni (3). 3 vt (Înv) A ieși cu oaste în calea dușmanului pentru a se lupta. 4 vt (Fig) A i se ivi cuiva obstacole în calea unei realizări. 5 vt (Fig) A suporta niște cheltuieli. 6 vt A face față unor obligații. 7 vt (Fig; înv) A evita. 8 vt (Înv) A îndestula nevoile cuiva. 9-10 vti (Înv) A replica cuiva. 11 vt (Înv) A răsplăti. 12 vt (Fig; înv) A preveni. 13 vt (Fig; înv) A combate.

A ÎNTÂMPINA întâmpin tranz. 1) (persoane) A aștepta ieșind în cale (conform unei înțelegeri prealabile). ◊ ~ o sărbătoare (sau o dată) a fi în așteptarea unei sărbători (sau a unei date), pregătind cele necesare. 2) (obstacole, greutăți) A găsi în calea sa; a întâlni. /în + tâmpină

întâmpinà v. 1. a merge înaintea cuiva: ieși să-l întâmpine; 2. a primi cu onoruri: norodul îl întâmpină cu bucurie NEGR.; 3. a preveni: acei boieri au întâmpinat râsbunarea sa OD.; 4. fig. a face o obiecțiune: la acestea el întâmpină următoarele; 5. a da peste: a întâmpina piedici, greutăți; 6. a suporta: a întâmpina cheltueli. [Termen primitiv militar: a ieși înaintea cuiva cu tâmpine, a-l primi în sunetul instrumentelor].

ÎNTIMPINA vb. I v. întâmpina.

ÎNTIMPINA vb. I v. întâmpina.

ÎNTÎMPINA, întîmpin, vb. I. Tranz. 1. A ieși în calea cuiva, a merge înaintea cuiva, a primi pe cineva. Trebuie să alerg înaintea lui și să-l întîmpin. SAHIA, N. 62. Poate să ne-ajungă cineva din urmă, ori să ne întîmpine cineva dinainte. CREANGĂ, P. 126. Cu sfetnici vechi de zile mă-ntîmpinași în cale, Ca marmura de albă, cu păr de aur moale. EMINESCU, O. I 91. Eu pe orișicine Întîmpin cînd vine; Cînd pleacă afară, Eu îl petrec iară (Ușa). TEODORESCU, P. P. 247. ◊ (Urmat de determinări modale introduse prin prep. «cu») Acum sătenii îl întîmpinaseră peste tot cu tăcere și cu ochi încruntați și bănuitori. REBREANU, R. II 84. Mă-ntîmpină cu veselie Și toate mă salută-n cor. IOSIF, PATR. 31. O babă întîmpină pe fată cu blîndeță. CREANGĂ, P. 288. ◊ (Subiectul este un abstract) Determinative privitoare la poziția unui loc față de punctele cardinale ne întîmpină extrem de rar. IORDAN, N. L. 107. 2. (Învechit și regional) A da în cale peste cineva sau ceva; a întîlni. A trecut și munți și ape Dărîmînd ce-a-ntîmpinat. COȘBUC, P. II 91. Dacă n-oi mai întîmpina eu acolo și feli de feli de paseri... SBIERA, P. 158. ◊ Refl. reciproc. Se întîmpinase în ocolul Focșanilor și se lăsase cu taberile lor amestecate la satul Săpățeni, pe lunca înfrățitoare a Milcovului. ODOBESCU, S. I 170. La ieșirea lui Ieremia-vodă din biserică, îndată se întîmpinară moldovenii săi cu ai lui Răzvan-vodă. BĂLCESCU, O. I 342. 3. Fig. (Mai ales cu privire la lucruri neplăcute, greutăți, necazuri, obstacole) A da peste..., a găsi..., a avea parte de... Întîmpinînd mai multe necaze și primejdii în calea lor, în sfîrșit ajunseră la hotarele Turciei. NEGRUZZI, S. I 178. (În forma întimpina) Orișiunde s-arăta Vorbe dulci întimpina, Și trăia în veselie Ca albina pe cîmpie. ALECSANDRI, P. I 95. 4. Fig. (Învechit, cu privire la cheltuieli) A face fală, a acoperi. Ostașii, cu toate că leafa lor era însemnată, dar tot n-ar fi putut întîmpina cheltuielile lor, dacă în vreme de război nu le-ar fi fost iertată prada. BĂLCESCU, O. I 17. (În forma întimpina) Ține, moș Ioane, acest mic dar de la mine și întimpină-ți nevoia. CREANGĂ, A. 160. ♦ A îndestula, a împlini. Acolo unde găsesc cu ce să întîmpine puținele lor trebuințe, ei poposesc. ODOBESCU, S. I 228. 5. (Învechit, cu privire la persoane) A replica, a răspunde, a obiecta (cuiva). Ar putea să întîmpine unii din aceia la care mă refer la începutul acestei comunicări că totuși la noi se cetește. SADOVEANU, E. 253. Nu te aprinde, îl întîmpină căprarul. SLAVICI, O. I 185. ◊ Refl. impers. A vrut să știe care e domnul țării cel mai vestit... I s-a întîmpinat: de bună seamă e Negru-vodă. ODOBESCU, S. II 509. – Variantă: întimpina vb. I.

întímpin (est) și întîmpin1 (vest), a v. tr. (d. timpină, tîmpină, darabană, care suna cînd armatele se cĭocneaŭ, se întimpinaŭ). Întîlnesc, merg înaintea cuĭva ca să-l primesc: copiiĭ l-aŭ întîmpinat pe tatăl lor, poporu l-a întîmpinat cu pîne și sare pe domn. Previn, apuc în ainte, preîntimpin: a întîmpina o boală, o nenorocire. Obĭectez, ripostez: „nu mă tem”, întimpină el. Daŭ peste, întîlnesc: a întimpina marĭ dificultățĭ. Suport, preîntimpin, fac față: a întimpina cheltuĭelile. – Vechĭ timp-, tîmp- și tump-.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

întâmpina (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. întâmpin, 3 întâmpină; conj. prez. 1 sg. să întâmpin, 3 să întâmpine

întâmpina (a ~) vb., ind. prez. 3 întâmpină

întâmpina vb., ind. prez. 1 sg. întâmpin, 3 sg. și pl. întâmpină, perf. s. 1 sg. întâmpinai

întâmpin, -tâmpini 2, -tâmpine 3 conj.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNTÂMPINA vb. v. întâlni, răspunde, replica, riposta, vedea.

ÎNTÂMPINA vb. 1. a primi, (înv. și reg.) a sprijini, (reg.) a prijini, (înv.) a tâmpina. (A ~ oaspeții cu pâine și sare.) *2. (fig.) a întâlni. (~ unele greutăți.)

întîmpina vb. v. ÎNTÎLNI. RĂSPUNDE. REPLICA. RIPOSTA. VEDEA.

ÎNTÎMPINA vb. 1. a primi, (înv. și reg.) a sprijini, (reg.) a prijini, (înv.) a tîmpina. (A ~ oaspeții cu pîine și sare.) 2.* (fig.) a întîlni. (~ unele greutăți.)

Dicționare etimologice

Explică etimologiile cuvintelor sau familiilor de cuvinte.

întîmpina (întîmpin, întîmpinat), vb.1. A i se ivi cuiva un obstacol sau un dușman. – 2. A preveni, a prevedea. – 3. A replica, a răspunde. – 4. A ieși cuiva înainte pentru a-l primi. – 5. A afla, a găsi. – 6. (Refl.) A se întîlni, a da pe față. – Var. înv. tîmpina, (în)tîmpina. De la tîmpi „a toci”, cu suf. -ina, ca clăticlătina, smucismăcina, roșirușina etc. Pentru semantism, cf. ostîmpi „a da la o parte” sau sb. stupiti „a toci” › „a opri”. Celelalte der. propuse par mai puțin probabile: din gr. ὑπαντάω „a întîlni” (Cihac, II, 666); de la un lat. *tempināre (Byhan 32), din lat. *in-tropāre, cu înlocuirea suf. ināre (Crețu 339). Mai acceptată în general, der. de la tîmpină (Candrea, Éléments, 26; JB, V, 337; Pușcariu, Dacor., II, 762; DAR; Scriban) nu este satisfăcătoare, deoarece sensul etimologic („a primi cu muzică de tobițe”) nu pare firesc, nepotrivindu-se cu condițiile istorice ale rom., și nu apare cu nici un sens înv. sau actual al cuvîntului, în ciuda afirmației contrare din DAR. etimonul sl. tǫpanŭ (Rosetti, III, 56), nu e probabil. Der. îmtîmpinare, s. f. (întîlnire, primire; prevenire; obiecție, observație; epilepsie); întîmpinat, s. n. (boală nedefinită a oamenilor și vitelor); întîmpinătură (var. întunchinătură), s. f. (reumatism poliarticulat acut), numit astfel datorită caracterului său brusc, cf. întînitură; tîmpiș, adv. (înv., de ajutor), der. neclară, folosit rar în sec. XVII; preîntîmpina, vb. (a preveni, a anunța), der. modern, format pe baza fr. prévenir.

Intrare: întâmpina
întâmpina verb grupa I conjugarea I
verb (VT2)
Surse flexiune: DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • întâmpina
  • ‑ntâmpina
  • întâmpinare
  • ‑ntâmpinare
  • întâmpinat
  • ‑ntâmpinat
  • întâmpinatu‑
  • ‑ntâmpinatu‑
  • întâmpinând
  • ‑ntâmpinând
  • întâmpinându‑
  • ‑ntâmpinându‑
singular plural
  • întâmpină
  • ‑ntâmpină
  • întâmpinați
  • ‑ntâmpinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • întâmpin
  • ‑ntâmpin
(să)
  • întâmpin
  • ‑ntâmpin
  • întâmpinam
  • ‑ntâmpinam
  • întâmpinai
  • ‑ntâmpinai
  • întâmpinasem
  • ‑ntâmpinasem
a II-a (tu)
  • întâmpini
  • ‑ntâmpini
(să)
  • întâmpini
  • ‑ntâmpini
  • întâmpinai
  • ‑ntâmpinai
  • întâmpinași
  • ‑ntâmpinași
  • întâmpinaseși
  • ‑ntâmpinaseși
a III-a (el, ea)
  • întâmpină
  • ‑ntâmpină
(să)
  • întâmpine
  • ‑ntâmpine
  • întâmpina
  • ‑ntâmpina
  • întâmpină
  • ‑ntâmpină
  • întâmpinase
  • ‑ntâmpinase
plural I (noi)
  • întâmpinăm
  • ‑ntâmpinăm
(să)
  • întâmpinăm
  • ‑ntâmpinăm
  • întâmpinam
  • ‑ntâmpinam
  • întâmpinarăm
  • ‑ntâmpinarăm
  • întâmpinaserăm
  • ‑ntâmpinaserăm
  • întâmpinasem
  • ‑ntâmpinasem
a II-a (voi)
  • întâmpinați
  • ‑ntâmpinați
(să)
  • întâmpinați
  • ‑ntâmpinați
  • întâmpinați
  • ‑ntâmpinați
  • întâmpinarăți
  • ‑ntâmpinarăți
  • întâmpinaserăți
  • ‑ntâmpinaserăți
  • întâmpinaseți
  • ‑ntâmpinaseți
a III-a (ei, ele)
  • întâmpină
  • ‑ntâmpină
(să)
  • întâmpine
  • ‑ntâmpine
  • întâmpinau
  • ‑ntâmpinau
  • întâmpina
  • ‑ntâmpina
  • întâmpinaseră
  • ‑ntâmpinaseră
verb (VT2)
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • întimpina
  • ‑ntimpina
  • întimpinare
  • ‑ntimpinare
  • întimpinat
  • ‑ntimpinat
  • întimpinatu‑
  • ‑ntimpinatu‑
  • întimpinând
  • ‑ntimpinând
  • întimpinându‑
  • ‑ntimpinându‑
singular plural
  • întimpină
  • ‑ntimpină
  • întimpinați
  • ‑ntimpinați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • întimpin
  • ‑ntimpin
(să)
  • întimpin
  • ‑ntimpin
  • întimpinam
  • ‑ntimpinam
  • întimpinai
  • ‑ntimpinai
  • întimpinasem
  • ‑ntimpinasem
a II-a (tu)
  • întimpini
  • ‑ntimpini
(să)
  • întimpini
  • ‑ntimpini
  • întimpinai
  • ‑ntimpinai
  • întimpinași
  • ‑ntimpinași
  • întimpinaseși
  • ‑ntimpinaseși
a III-a (el, ea)
  • întimpină
  • ‑ntimpină
(să)
  • întimpine
  • ‑ntimpine
  • întimpina
  • ‑ntimpina
  • întimpină
  • ‑ntimpină
  • întimpinase
  • ‑ntimpinase
plural I (noi)
  • întimpinăm
  • ‑ntimpinăm
(să)
  • întimpinăm
  • ‑ntimpinăm
  • întimpinam
  • ‑ntimpinam
  • întimpinarăm
  • ‑ntimpinarăm
  • întimpinaserăm
  • ‑ntimpinaserăm
  • întimpinasem
  • ‑ntimpinasem
a II-a (voi)
  • întimpinați
  • ‑ntimpinați
(să)
  • întimpinați
  • ‑ntimpinați
  • întimpinați
  • ‑ntimpinați
  • întimpinarăți
  • ‑ntimpinarăți
  • întimpinaserăți
  • ‑ntimpinaserăți
  • întimpinaseți
  • ‑ntimpinaseți
a III-a (ei, ele)
  • întimpină
  • ‑ntimpină
(să)
  • întimpine
  • ‑ntimpine
  • întimpinau
  • ‑ntimpinau
  • întimpina
  • ‑ntimpina
  • întimpinaseră
  • ‑ntimpinaseră
întunchina
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
întumpina
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

întâmpina, întâmpinverb

  • 1. tranzitiv A-i ieși cuiva înainte pentru a-l primi. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Trebuie să alerg înaintea lui și să-l întîmpin. SAHIA, N. 62. DLRLC
    • format_quote Poate să ne-ajungă cineva din urmă, ori să ne întîmpine cineva dinainte. CREANGĂ, P. 126. DLRLC
    • format_quote Cu sfetnici vechi de zile mă-ntîmpinași în cale, Ca marmura de albă, cu păr de aur moale. EMINESCU, O. I 91. DLRLC
    • format_quote Eu pe orișicine Întîmpin cînd vine; Cînd pleacă afară, Eu îl petrec iară (Ușa). TEODORESCU, P. P. 247. DLRLC
    • format_quote Acum sătenii îl întîmpinaseră peste tot cu tăcere și cu ochi încruntați și bănuitori. REBREANU, R. II 84. DLRLC
    • format_quote Mă-ntîmpină cu veselie Și toate mă salută-n cor. IOSIF, PATR. 31. DLRLC
    • format_quote O babă întîmpină pe fată cu blîndeță. CREANGĂ, P. 288. DLRLC
    • format_quote Determinative privitoare la poziția unui loc față de punctele cardinale ne întîmpină extrem de rar. IORDAN, N. L. 107. DLRLC
    • 1.1. tranzitiv reflexiv reciproc învechit regional A (se) întâlni. DEX '09 DEX '98 DLRLC
      sinonime: întâlni
      • format_quote A trecut și munți și ape Dărîmînd ce-a-ntîmpinat. COȘBUC, P. II 91. DLRLC
      • format_quote Dacă n-oi mai întîmpina eu acolo și feli de feli de paseri... SBIERA, P. 158. DLRLC
      • format_quote Se întîmpinase în ocolul Focșanilor și se lăsase cu taberile lor amestecate la satul Săpățeni, pe lunca înfrățitoare a Milcovului. ODOBESCU, S. I 170. DLRLC
      • format_quote La ieșirea lui Ieremia-vodă din biserică, îndată se întîmpinară moldovenii săi cu ai lui Răzvan-vodă. BĂLCESCU, O. I 342. DLRLC
  • 2. tranzitiv figurat A i se ivi cuiva necazuri, obstacole în calea unei realizări. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: găsi
    • format_quote Întîmpinînd mai multe necaze și primejdii în calea lor, în sfîrșit ajunseră la hotarele Turciei. NEGRUZZI, S. I 178. DLRLC
    • format_quote Orișiunde s-arăta Vorbe dulci întimpina, Și trăia în veselie Ca albina pe cîmpie. ALECSANDRI, P. I 95. DLRLC
  • 3. tranzitiv figurat A face față unor cheltuieli, unor obligații. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: suporta
    • format_quote Ostașii, cu toate că leafa lor era însemnată, dar tot n-ar fi putut întîmpina cheltuielile lor, dacă în vreme de război nu le-ar fi fost iertată prada. BĂLCESCU, O. I 17. DLRLC
    • format_quote Ține, moș Ioane, acest mic dar de la mine și întimpină-ți nevoia. CREANGĂ, A. 160. DLRLC
    • 3.1. Împlini, îndestula. DLRLC
      • format_quote Acolo unde găsesc cu ce să întîmpine puținele lor trebuințe, ei poposesc. ODOBESCU, S. I 228. DLRLC
  • 4. tranzitiv învechit A ieși cu oaste în calea dușmanului pentru a-l ataca. DEX '09 DEX '98
  • 5. intranzitiv tranzitiv învechit Obiecta, replica, răspunde. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    • format_quote Ar putea să întîmpine unii din aceia la care mă refer la începutul acestei comunicări că totuși la noi se cetește. SADOVEANU, E. 253. DLRLC
    • format_quote Nu te aprinde, îl întîmpină căprarul. SLAVICI, O. I 185. DLRLC
    • format_quote reflexiv impersonal A vrut să știe care e domnul țării cel mai vestit... I s-a întîmpinat: de bună seamă e Negru-vodă. ODOBESCU, S. II 509. DLRLC
etimologie:
  • În + tâmpină DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.