13 definiții pentru întortochea
din care- explicative (10)
- morfologice (3)
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ÎNTORTOCHEA, întortochez, vb. I. 1. Refl. (Despre drumuri, ape etc.) A avea o linie sinuoasă, cotită. 2. Tranz. A complica, a încâlci un lucru, o idee. – Lat. *intorticulare.
ÎNTORTOCHEA, întortochez, vb. I. 1. Refl. (Despre drumuri, ape etc.) A avea o linie sinuoasă, cotită. 2. Tranz. A complica, a încâlci un lucru, o idee. – Lat. *intorticulare.
- sursa: DEX '98 (1998)
- adăugată de valeriu
- acțiuni
întortochea [At: ODOBESCU, S. III, 409 / V: întortoca, ~ochia, ~oia, tortochia / Pzi: ~chez / E: ml *intorticulare] 1 vt A răsuci. 2 vr (D. drumuri, ape) A avea o linie sinuoasă, cotită. 3 vt (Fig) A complica un lucru, o idee.
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
ÎNTORTOCHEA, întortochez, vb. I. Tranz. A învîrti în toate felurile, spre a produce confuzie; a suci, a încîlci. Cum mai poate acest om întortochea vorbele, cînd totul e terminat și planurile sînt acum fapte care grăiesc? CAMIL PETRESCU, B. 187. Oricît am voi să întortochem lucrurile, acesta este purul și exactul adevăr. ODOBESCU, S. III 409.
- sursa: DLRLC (1955-1957)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
A ÎNTORTOCHEA ~ez tranz. (idei, lucrări, probleme) A face (mai) complicat (decât este în realitate); a complica. /<lat. intorticulare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
A SE ÎNTORTOCHEA pers. 3 se ~ează intranz. (mai ales despre drumuri) A avea mai multe cotituri; a fi cotit. /<lat. intorticulare
- sursa: NODEX (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
întortoca v vz întortochea
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
întortochia v vz întortochea
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
întortoia vt vz întortochea
- sursa: MDA2 (2010)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
întortochià v. 1. a sucii, a învârti; 2. fig. a exprima într’un mod confuz. [Vechiu-rom. întort, sucit (v. tort)].
- sursa: Șăineanu, ed. VI (1929)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
întortochéz, a -chĭá (vest) și -cheá (est). v. tr. (d. întort, de unde s’a făcut *întóartec, a -cá, apoĭ întortocá, eŭ întórtoc [Ban. Trans.] apoĭ -chĭa, orĭ d. lat. *întortĭcare saŭ *întortĭculare; fr. entortiller, sp. entortijar). Sucesc, învîrtesc: a întortochĭa cărările, (fig.) o frază. V. trunchez.
- sursa: Scriban (1939)
- adăugată de LauraGellner
- acțiuni
Dicționare morfologice
Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).
întortochea (a ~) vb., ind. prez. 1 sg. întortochez, 3 întortochează, 1 pl. întortochem; conj. prez. 1 sg. să întortochez, 3 să întortocheze; ger. întortochind
- sursa: DOOM 3 (2021)
- adăugată de gall
- acțiuni
întortochea (a ~) vb., ind. prez. 3 întortochează; conj. prez. 3 să întortocheze; ger. întortochind
- sursa: DOOM 2 (2005)
- adăugată de raduborza
- acțiuni
întortochea vb., ind. prez. 1 sg. întortochez, 3 sg. și pl. întortochează; conj. prez. 3 sg. și pl. întortocheze; ger. întortochind
- sursa: Ortografic (2002)
- adăugată de siveco
- acțiuni
| verb (VT208) Surse flexiune: DOR | infinitiv | infinitiv lung | participiu | gerunziu | imperativ pers. a II-a | ||
(a)
|
|
|
| singular | plural | ||
|
| ||||||
| numărul | persoana | prezent | conjunctiv prezent | imperfect | perfect simplu | mai mult ca perfect | |
| singular | I (eu) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (tu) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (el, ea) |
| (să)
|
|
|
| ||
| plural | I (noi) |
| (să)
|
|
|
| |
| a II-a (voi) |
| (să)
|
|
|
| ||
| a III-a (ei, ele) |
| (să)
|
|
|
| ||
întortochea, întortochezverb
- 1. (Despre drumuri, ape etc.) A avea o linie sinuoasă, cotită. DEX '09 DEX '98
-
- Cum mai poate acest om întortochea vorbele, cînd totul e terminat și planurile sînt acum fapte care grăiesc? CAMIL PETRESCU, B. 187. DLRLC
- Oricît am voi să întortochem lucrurile, acesta este purul și exactul adevăr. ODOBESCU, S. III 409. DLRLC
-
etimologie:
- *intorticulare DEX '09 DEX '98
Lista completă de definiții se află pe fila definiții.