dexonline

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

întâia v [At: COSTINESCU / Pzi: ~iez / E: întâi] 1-2 (Înv) (A avea sau) a da cuiva prioritate.

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

întâia vb. I (înv.) a avea întâietate față de cineva; a da cuiva întâietate, prioritate.

Intrare: întâia (vb.)

verb (V213)		infinitiv	infinitiv lung	participiu	gerunziu	imperativ pers. a II-a
		(a) întâia ‑ntâia	întâiere ‑ntâiere	întâiat ‑ntâiat întâiatu‑ ‑ntâiatu‑	întâind ‑ntâind întâindu‑ ‑ntâindu‑	singular	plural
		(a) întâia ‑ntâia	întâiere ‑ntâiere	întâiat ‑ntâiat întâiatu‑ ‑ntâiatu‑	întâind ‑ntâind întâindu‑ ‑ntâindu‑	întâiază ‑ntâiază	întâiați ‑ntâiați

numărul	persoana	prezent	conjunctiv prezent	imperfect	perfect simplu	mai mult ca perfect
singular	I (eu)	întâiez ‑ntâiez	(să) întâiez ‑ntâiez	întâiam ‑ntâiam	întâiai ‑ntâiai	întâiasem ‑ntâiasem
	a II-a (tu)	întâiezi ‑ntâiezi	(să) întâiezi ‑ntâiezi	întâiai ‑ntâiai	întâiași ‑ntâiași	întâiaseși ‑ntâiaseși
	a III-a (el, ea)	întâiază ‑ntâiază	(să) întâieze ‑ntâieze	întâia ‑ntâia	întâie ‑ntâie	întâiase ‑ntâiase
plural	I (noi)	întâiem ‑ntâiem	(să) întâiem ‑ntâiem	întâiam ‑ntâiam	întâiarăm ‑ntâiarăm	întâiaserăm ‑ntâiaserăm întâiasem ‑ntâiasem
	a II-a (voi)	întâiați ‑ntâiați	(să) întâiați ‑ntâiați	întâiați ‑ntâiați	întâiarăți ‑ntâiarăți	întâiaserăți ‑ntâiaserăți întâiaseți ‑ntâiaseți
	a III-a (ei, ele)	întâiază ‑ntâiază	(să) întâieze ‑ntâieze	întâiau ‑ntâiau	întâiară ‑ntâiară	întâiaseră ‑ntâiaseră

* formă nerecomandată sau greșită – (arată)

* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)