opțiuni
  • info

11 definiții pentru înveriga

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

înveriga [At: PANN, P. V. I, 141/28 / Pzi: înverig și ~ghez / E: în- + verigă] 1 vt A închide cu lacătul o ușă. 2 vt A strânge într-o verigă. 3 vt A pune pe cineva în cătușe. 4 vt (Pex) A lega pe cineva în lanțuri. 5 vt A asedia o cetate. 6 vr (Fig; rar; d. fapte, evenimente) A se înlănțui logic prin relații cauzale.

ÎNVERIGA, înverig, vb. I. Tranz. (Rar) A fixa într-o verigă, într-un belciug; (cu privire la uși) a zăvorî. Lanțul era înverigat solid. C. PETRESCU, Î. II 144. Apucă-te, zic, de muncă și nu umbla haimănind Și ușile unei, altei înverigînd și păzind. PANN, P. V. I 141.

ÎNVERIGA, înverig, vb. I. Tranz. (Rar) A fixa, a lega în verigi, în lanțuri. – Din în- + verigă.

A ÎNVERIGA înverig tranz. rar A prinde cu verigi. /în + verigă

înverigà v. a lega în verige de fier: a înveriga o roată.

înveríg, a -á v. tr. (d. verigă). Rar. Zăvorăsc. V. refl. Mă zăvorăsc, mă încuĭ în casă.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

înveriga vb., ind. prez. 1 sg. înverig, 3 sg. și pl. înverigă; conj. prez. 3 sg. și pl. înverige

înverig, -gat prt.

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ÎNVERIGA vb. v. asedia, împresura, încercui, înconjura.

înveriga vb. v. ASEDIA. ÎMPRESURA. ÎNCERCUI. ÎNCONJURA.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

înveriga, înverig, vb. I (înv.) 1. (despre obiecte) a pune veriga (la o ușă), a strânge într-o verigă (roata, fluierul). 2. (despre oameni) a pune, a lega în verigi (în lanțuri). 3. a înconjura, a asedia o cetate.

Intrare: înveriga
verb (VT13)
Surse flexiune: DLRM, DOR
infinitiv infinitiv lung participiu gerunziu imperativ pers. a II-a
(a)
  • înveriga
  • ‑nveriga
  • înverigare
  • ‑nverigare
  • înverigat
  • ‑nverigat
  • înverigatu‑
  • ‑nverigatu‑
  • înverigând
  • ‑nverigând
  • înverigându‑
  • ‑nverigându‑
 singular plural
  • înverigă
  • ‑nverigă
  • înverigați
  • ‑nverigați
numărul persoana prezent conjunctiv prezent imperfect perfect simplu mai mult ca perfect
singular I (eu)
  • înverig
  • ‑nverig
 (să)
  • înverig
  • ‑nverig
  • înverigam
  • ‑nverigam
  • înverigai
  • ‑nverigai
  • înverigasem
  • ‑nverigasem
a II-a (tu)
  • înverigi
  • ‑nverigi
 (să)
  • înverigi
  • ‑nverigi
  • înverigai
  • ‑nverigai
  • înverigași
  • ‑nverigași
  • înverigaseși
  • ‑nverigaseși
a III-a (el, ea)
  • înverigă
  • ‑nverigă
 (să)
  • înverige
  • ‑nverige
  • înveriga
  • ‑nveriga
  • înverigă
  • ‑nverigă
  • înverigase
  • ‑nverigase
plural I (noi)
  • înverigăm
  • ‑nverigăm
 (să)
  • înverigăm
  • ‑nverigăm
  • înverigam
  • ‑nverigam
  • înverigarăm
  • ‑nverigarăm
  • înverigaserăm
  • ‑nverigaserăm
  • înverigasem
  • ‑nverigasem
a II-a (voi)
  • înverigați
  • ‑nverigați
 (să)
  • înverigați
  • ‑nverigați
  • înverigați
  • ‑nverigați
  • înverigarăți
  • ‑nverigarăți
  • înverigaserăți
  • ‑nverigaserăți
  • înverigaseți
  • ‑nverigaseți
a III-a (ei, ele)
  • înverigă
  • ‑nverigă
 (să)
  • înverige
  • ‑nverige
  • înverigau
  • ‑nverigau
  • înverigară
  • ‑nverigară
  • înverigaseră
  • ‑nverigaseră
* formă nerecomandată sau greșită – (arată)
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

înveriga, înverigverb

  • 1. rar A fixa într-o verigă, într-un belciug. DLRLC
    • format_quote Lanțul era înverigat solid. C. PETRESCU, Î. II 144. DLRLC
    • diferențiere A fixa, a lega în verigi, în lanțuri. DLRM
    • 1.1. Cu privire la uși: zăvorî. DLRLC
      sinonime: zăvorî
      • format_quote Apucă-te, zic, de muncă și nu umbla haimănind Și ușile unei, altei înverigînd și păzind. PANN, P. V. I 141. DLRLC
etimologie:
  • în- + verigă DLRM

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.