învăluire sf [At: BIBLIA (1688), 185 / V: (înv) ~iare / Pl: ~ri / E: învălui] 1 Învolburare a norilor. 2 Surprindere a corăbiilor de către furtună. 3 (Înv) încolăcire în jurul unui obiect. 4 Amestecare până la confundare. 5 Formare de valuri. 6 (Agr; Trs) Formare de snopi. 7 Acoperire cu un văl, o cuvertură etc. 8 Cuprindere cu privirea. 9 Ardere mocnită a focului. 10 Încercuire a unei unități militare a inamicului. 11 (Fig) Copleșire de gânduri și sentimente puternice. 12 (Fig) Covârșire de treburi și afaceri. 13 (Fig) Amestecare în treburile altora. 14 (Înv) Hărțuire. 15 (Înv) Rătăcire. 16 (Fig) Ascundere. 17 Împresurare. 18 (Fig) Persecutare. 19 (Pex; ccr) Necaz. 20 (Ccr) Grijă.

ÎNVĂLUIRE, învăluiri, s. f. Acțiunea de a (se) învălui și rezultatul ei. 1. Învelire, acoperire; fig. revărsare. Barba albă se revarsă ca o învăluire de omăt pe piept. SADOVEANU, O. I 283. 2. Manevră ofensivă de încercuire a flancului și spatelui inamicului. Într-o mișcare iute de învăluire, trebuiau să grămădească pe dușmani în cotitura Prutului. SADOVEANU, O. VII 10. 3. Vîrtej, învolburare. Din spate îi spulbera încă învăluirea vîntului. SADOVEANU, M. C. 162. Bătea un vînt încet și aducea învăluiri de stropi, – și ulițele erau pustii; nimeni nu trecea pe acolo pe o așa vreme. id. O. III 30. 4. Fig. (Învechit) Tulburare; frămîntare. Să-l lăsăm întru învăluirea gîndurilor cu care se luptă. DRĂGHICI, R. 162.

învăluiare sf vz învăluire

învăluire s. f., g.-d. art. învăluirii; pl. învăluiri

învăluire s. f., g.-d. art. învăluirii; pl. învăluiri

învăluire s. f., g.-d. art. învăluirii; pl. învăluiri

ÎNVĂLUIRE s. v. încercuire.

ÎNVĂLUIRE s. v. acoperire, înfășurare, învelire, învelit.

învăluire s. v. ACOPERIRE. ÎNFĂȘURARE. ÎNVELIRE. ÎNVELIT.