2 definiții pentru ștremeleu
Dicționare explicative
Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.
ștremeleu s [At: RĂDULESCU-CODIN, M. N. 165 / Pl: ? / E: ns cf ștremeleag] (Mun) Furcă (de tors).
Dicționare specializate
Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.
ștremeleu s.n. (reg.) furcă de tors.
- sursa: DAR (2002)
- adăugată de blaurb.
- acțiuni
Intrare: ștremeleu
ștremeleu substantiv neutru
| substantiv neutru (N43) | nearticulat | articulat | |
| nominativ-acuzativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| genitiv-dativ | singular |
|
|
| plural | — | — | |
| vocativ | singular | — | |
| plural | — | ||
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)