opțiuni
  • info

9 definiții pentru țaică (țață)

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚAICĂ s. f. (Reg.) Țață. – Probabil contaminare între țață și [da]ică.

țaică2 sfs [At: CADE / E: țață, pan maică, taică] 1-5 (Mun; Olt) Țață (1-5). 6 (Olt) Termen folosit de o femeie, referindu-se la ea însăși, când se adresează unei persoane tinere. 7 (Olt) Termen folosit de o femeie, referindu-se la ea însăși, când se adresează iubitului.

ȚAICĂ s. f. (Reg.) Țață. – Probabil contaminare între țață și [da]ică.

ȚAICĂ1 s. f. (Regional) Țață; (în vorbirea afectivă) nume pe care și-l dă o femeie cînd vorbește cu nepoții ei sau cu persoane mai tinere. Acuși vă fierbe țaica o cafea. STANCU, D. 3S7.

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

țaică2 (persoană) (reg.) s. f., g.-d. art. țaicăi/țaichii/țaicii

țaică2 (persoană) (reg.) s. f., g.-d. art. țaicăi/țaicii/țaichii

țaică (persoană) s. f., g.-d. art. țaicăi/țaicii/țaichii

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȚAICĂ s. v. drojdie, lele, leliță, levură, mătușă, țață.

țaică s. v. DROJDIE. LELE. LELIȚĂ. LEVURĂ. MĂTUȘĂ. ȚAȚĂ.

Intrare: țaică (țață)
substantiv feminin (F48)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țaică
  • țaica
plural — —
genitiv-dativ singular
  • țaici
  • țaicii
  • țaichii
  • țaicăi
plural — —
vocativ singular
  • țaică
  • țaico
plural —
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țaicăsubstantiv feminin

etimologie:
  • probabil Contaminare între țață și [da]ică. DEX '09 DEX '98

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.