26 de definiții pentru țiclău

din care

Dicționare explicative

Explică cele mai întâlnite sensuri ale cuvintelor.

ȚICLĂU, țiclăuri, s. n. (Reg.) Stâncă foarte ascuțită și înaltă; vârf de munte sau de deal; pisc. – Din magh. szikla.

ȚICLĂU, țiclăuri, s. n. (Reg.) Stâncă foarte ascuțită și înaltă; vârf de munte sau de deal; pisc. – Din magh. szikla.

țiclău2 sm [At: BĂCESCU, PĂS. 167 / V: (reg) țigl~, țacl~ / Pl: ~ăi / E: ns cf țic1, țiclă2, țiclean] (Orn) 1 (Trs) Țiclean (1) (Sitta europaea). 2 (Trs) Pițigoi (Parus maior). 3 (Trs) Vrabie (Passer domesticus). 4 (Reg; îc) ~-mic Sticlete (Carduelis carduelis). 5 (Reg; îc) ~-verde Nume dat unei păsări nedefinite mai îndeaproape. 6 (Reg; îc) -de-munte Nume dat unei păsări nedefinite mai îndeaproape.

țiclău1 [At: (a. 1759) URICARIUL VIII, 7 / V: (reg) țigl~ (Pl: țiglăi), ~cleu, țichileu (Pl: țichileie, țichileuri), țighileu sn, ~lau[1] (Pl: țiclăuri) sf, țuc~, cic~ sn / Pl: ~ri / E: țiclă1 + -ău] 1 sn (Mol; Trs) Vârf de deal, de munte, ascuțit și înalt Si: cucă5 (3), pisc2, titilă, țanc3 (1), țăcălie (6), țicău (1), țiclă1 (1), țiclet, țiclie (4), țicloi3 (2), ticlui (1), țicmă (1), țicmău (1), țicui (1), țifereie, țiflan (1), țiflă1 (1), țifleică (1), țifleu1 (1), țiflic (1), țigmandău (1), țiu3 (1), țucudan, țuculeu (2), țugui1 (1), țuhan2, țuhă (1), țuhău (1), țuțudan1 (1), țuțui1 (1), țuțulă (1), țuțur2 (1). 2 sn (Mol; Trs) Creastă ascuțită a unui munte, a unui deal. 3 sn (Mol; Trs) Vârf ușor rotunjit de deal sau de munte Si: țanc3 (2), țic4 (2). 4 sn (Mol; Trs) Deal mai înalt decât cele din împrejurimi. 5 sn (Mol; Trs) Stâncă ascuțită și înaltă Si: țicmă (4), țiflan (3), țigmandău (3), țiu3 (2), țugui1 (9). 6 sf (Reg; îe; îf țâclaură) A se duce la țâclaură A se duce undeva foarte departe. 7 sn (Reg; fam; îae) A se duce la dracu-n praznic. 8 smp (Glg; îf țiglăi) Alunecări de teren de mari dimensiuni, în formă de movile. 9 smp (Glg; îaf) Martor de eroziune diferențiată cu aspect de turn de cetate.

  1. Referința încrucișată recomandă această variantă accentuată: țiclaură LauraGellner

ȚICLĂU, țiclăuri, s. n. Stîncă ascuțită și înaltă; vîrf de munte sau de deal; pisc. Spuneau bătrînii că în țiclăul de lîngă comuna Tătăruși, demult a fost un balaur. ȘEZ. III 111.

ȚICLĂU ~ri n. reg. Stâncă ascuțită pe vârful unui munte sau deal. /<ung. szikla

țiclău n. pisc de munte. [Cf. țucluiu].

țiclăŭ n., pl. ăĭe (ung. szikla, stîncă, care e înrudit cu sas. zickle. Cp. și cu Ceahlăŭ, un pisc în Mold., cu Țicăŭ, o mahala pe o rîpă a Ĭașilor, cu țigăŭ, și cu cĭocălăŭ). Nord (Dac. 3, 747). Pisc de munte. Momic, holm mic. – În Trans. țiglăŭ (BSG. 1928, 130 și 136). Și țigmăŭ (Nț.).

țăclău2[1] sm vz țiclău2

  1. În definiția principală, varianta de față este tipărită: țaclău LauraGellner

țiclaură[1] sf vz țiclău1

  1. În definiția principală, această variantă este accentuată (posibil greșit): țiclau LauraGellner

Dicționare morfologice

Indică formele flexionare ale cuvintelor (conjugări, declinări).

țiclău (reg.) (desp. ți-clău) s. n., art. țiclăul; pl. țiclăuri

!țiclău (reg.) (ți-clău) s. n., art. țiclăul; pl. țiclăuri

țiclău s. n. (sil. -clău), art. țiclăul; pl. țiclăuri/țiclăie

Dicționare relaționale

Indică relații între cuvinte (sinonime, antonime).

ȚICLĂU s. v. creastă, creștet, culme, pisc, scorțar, vârf.

țiclău s. v. CREASTĂ. CREȘTET. CULME. PISC. SCORȚAR. VÎRF.

Dicționare specializate

Explică înțelesuri specializate ale cuvintelor.

țiclău, țiclaie și țiclăuri, s.n. (reg.) 1. vârf de munte sau de deal înalt; pisc. 2. alunecare de teren.

țiclui, țicluș, țicman, țicmăn, țicui, s.n.; țicmă, s.f. (reg.) vârf ascuțit de deal, de stâncă.

Intrare: țiclău
  • silabație: ți-clău info
substantiv neutru (N52)
Surse flexiune: DOR
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țiclău
  • țiclăul
  • țiclău‑
plural
  • țiclăuri
  • țiclăurile
genitiv-dativ singular
  • țiclău
  • țiclăului
plural
  • țiclăuri
  • țiclăurilor
vocativ singular
plural
țicui2 (s.n.) substantiv neutru
substantiv neutru (N65)
nearticulat articulat
nominativ-acuzativ singular
  • țicui
  • țicuiul
  • țicuiu‑
plural
  • țicuie
  • țicuiele
genitiv-dativ singular
  • țicui
  • țicuiului
plural
  • țicuie
  • țicuielor
vocativ singular
plural
țuclău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țighileu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țiclaură
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țichileu
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
țăclău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
ciclău
Nu există informații despre paradigma acestui cuvânt.
* forme elidate și forme verbale lungi – (arată)
info
Aceste definiții sunt compilate de echipa dexonline. Definițiile originale se află pe fila definiții. Puteți reordona filele pe pagina de preferințe.
arată:

țiclău, țiclăurisubstantiv neutru

  • 1. regional Stâncă foarte ascuțită și înaltă; vârf de munte sau de deal. DEX '09 DEX '98 DLRLC
    sinonime: pisc
    • format_quote Spuneau bătrînii că în țiclăul de lîngă comuna Tătăruși, demult a fost un balaur. ȘEZ. III 111. DLRLC
etimologie:

info Lista completă de definiții se află pe fila definiții.