ADINS I. numai în legătură cu prep. în, într', de, din, cu care formează loc. adv. 1 În ~, într'~, a) anume, cu scopul hotărît: a pus înadins pe feciorii boierești să-mi caute pricină (CRG.); b) Mold. fără glumă, serios: vorbești în ~ ori vrei să șuguești? (CRG.) ¶ 2 Din ~, nu în glumă sau din întîmplare, ci cu hotărîrea luată dinainte: din ~ mi-a răsturnat cerneala pe scrisoare ¶ 3 Cu dinadinsul, anume, cu scopul hotărît; cu sîrguință; cu ori-ce preț: a treia zi cu dinadinsul făcu să-i fie drumul pe la același copaciu (ISP.) ; ‡mai cu dinadinsul, ❍ cu tot adinsul, fără nici o glumă, foarte serios; cu toată stăruința: s’a apucat cu tot dinadinsul să numere fiecare greșeală de tipar; cîrșmariul nu-i lasă, ci le cere plata cu tot adinsul (SB.) ¶ 4 ‡Mai de ~, cu mai multă stăruință, mai vîrtos ¶ 5 ‡În de ~, anume, cu intențiune, cu premeditare: mulți din boierii ieșești socoteau că face în de ~ să piară oastea toată (GR. UR.) ¶ 6 Cu de ~, cu stăruință; mai cu de ~, mai cu seamă, în deosebi ¶ 7 ‡Cu de ~ul, cu luare aminte, cu îngrijire, cu multă băgare de seamă, foarte serios: să caute cu de ~ul să îndemne în tot chipul pre ereticii de acolo să se întoarcă cătră pravoslavie (PRV.-MB.); mai cu de ~ul, în deosebi, mai cu seamă, mai ales: cu toții sfătuindu-se, mai cu de ~ul Tomșa Hatmanul (GR.-UR.) ¶ 8 ‡Cu tot de ~ul, foarte serios. II. Înadins, într'~ adj. Anume: a fost din parte-i și-o înadinsă cercare de a constrînge slăbiciunile limbii romîne (ODOB.). III. ‡pron. 1 Adins-eluși, el însuși, adins-mineși, pe mine însumi; adins-tineși, pe tine ¶ 2 ‡Adins-voi(și), adins-eiși, voi între voi, ei între ei, unii cu alții [lat. ad-de-ipso].