albit, (engl.= albite) 1. (miner.), min. din grupa feldspaților – NaAlS3iO8 – cristalizat în s. triclinic, considerat termen extrem în seria plagioclazilor (Ab100 – An0 – Ab90 – An10) și termen sodic în seria feldspaților alcalini. Prezintă două modificații: a. de temperatură scăzută și a. de temperatură ridicată, cu punctul de transformare la 4500C. Este întâlnit în toate tipurile de roci, fiind frecvent în granite, sienite, spilite, ș. crist. de metamorfism scăzut, în unele corneene (adinole), în roci sedimentare de tipul graywacke și autigen în calcare sau argile; poate să apară secundar în depuneri pneumatolitice și metasomatice. Este utilizat în producerea ceramicii fine ca fondant și la prepararea glazurilor brute pentru porțelanuri; 2. (crist.), maclă polisintetică, descrisă după legea hemitropiei normale, în care indivizi paraleli se asociază după fața (010) sub forma unor lamele cu striații fine, după direcția de clivaj (001). Este caracteristică feldspaților plagioclazi din rocile magmatice intrusive și efuzive; este mai rar întâlnită în plagioclazii din ș. crist.