aldămaș, aldămașuri, s.n. (reg.) Băutură de cinste în urma unei vânzări sau cumpărări; cinste ce se face în urma unui târg: „Ca să n-o spuie-n sat / Că a dat un aldămaș” (Bârlea, 1924: 297). ■ Practică rituală de întărire a unui protocol, pact, tratat; de obicei, aldămașul îl dă cumpărătorul, „ca să aibă noroc la ce a dobândit”. – Din magh. áldomás „cinstire; ospăț” (DER, MDA).